Blog Ovidiu Cobzaru

Din nou despre ei

2011-07-17T10:15:00.000+03:00

Donghivăfacărul

Este specia secolului 21. Îl întâlnim peste tot și spune des "nu îmi pasă". Nu îi pasă de nimeni și de nimic, nu dă doi bani pe nicio persoană și are o aliură, în opinia sa impozantă. Are-n spate 2-3-4 persoane care-l susțin pentru că, ar avea nu știu ce valoare în opinia lor și acestea îi vor alimenta impresia cum că este cel mai puternic om și că buricul pământului este locul de desfășurare al oricărei acțiuni ce-o întreprinde.

Donghivăfacărul consideră că trebuie să fi mai mult decât perfect pentru a-i intra în grații. Trebuie să faci ceva, un sacrificiu, o înjosire, cel puțin temporar pentru a-i arăta că ești suficient de umil încât să-i accepți superioritatea pe toate planurile. Totuși, am să vă enumăr mai jos câteva detalii specifice în care, Donghivăfacărul se cufundă fără să-și dea seama și care-i îngreunează, mai mult ca sigur existența-i extraordinar de fabuloasă.

- nu-i pasă de nimeni și nimic, chiar dacă, fără să-și dea seama, nu-i pasă de el/ea însuși.

- câștigă lupte pe bandă rulantă, dar niciodată nu va câștiga războiaie.

- trebuie să fii ca acesta.

- crede că e ăl mai Donghivăfacăr, dar, se minte singur.

- are câteva activități în care-și aruncă ochii și care-i sunt specifice; este greu să i le contești, dar mai greu să-i subestimezi abilitățile în acestea. Dacă faci marea greșeală să faci această atrocitate, te va scufunda în furia-i, furie cu care "nu se poate pune nimeni pe planeta asta".

- "nu se pune nimeni cu el/ea".

- este veșnic fericit/ă(în propria opinie dezvoltată pe temeiuri numai de el/ea știute).

- are totdeauna-n spate o armată de prieteni/e idioți/oate care-i susțin orice acțiune pe orice fel de plan.

- să nu-i spui niciodată că-i Donghivăfacăr pentru că se va simți extraordinar de bine. Iar, dacă te gândești să-i apreciezi ceva negativ, iar laudele la adresa-i îl vor jigni, se va duce la primul/a prieten/ă și îi vor spune problema. Acesta/easta îl vor susține(pentru că fiecare Donghivăfacăr are o armată de proști în spate) și îi vor spune să nu-i pese.

Ăsta-i Donghivăfacărul. Stupid, insipid și fără de interesant.

Prieteni, să nu fiți Donghivăfacări. Această tagmă, ce răsare ca ciupercile după ploaie nu merită nici măcar puțin din atenția voastră. Se alimentează cu atenție/donghivăfacăreală; are impresia că tuturor le pasă de el/ea, numai el/ei nu, și, va considera că oamenii din juru-i nu pot trăi fără existența-i. Lăsați-i în pace să trăiască-n fericirea lor contaminantă; fericire ce face soarele pe cer să răsară și holdele să fie bogate. Mie, personal mi-e mai mare dragul să mă trezesc dimineața pentru a-i impresiona acel "mi se rupe" cu servilismul meu umil și inferior. :D

Am scris această postare pentru că, după cum știți, oamenii din ziua de azi sunt, în marea lor majoritate Donghivăfacări. Să știți, tagmă nepăsătoare, că oricine poate trăi fără existența voastră și că, de credeți că, cineva va suferi după părerea voastră bună/proastă și că, se va trezi dimineață să-i intrați în grații, vă înșelați amarnic. Nu sunteți pentru nimeni și nimic importanți, este doar o impresie falsă formulată doar în creierele voastre și care la un moment-dat vă va da de furcă în viață. De fapt... vă dă de pe acum însă nu vă dați seama.

Mai apoi, atunci când cineva vă ca cere ajutorul în ceva, vreodată, să știți că nu o va face pentru că sunteți cine știe ce persoană importantă ci, pentru că, sigur vă consideră o persoană de bază, ori că însemnați ceva cu adevărat pentru acel cineva. Nu vă faceți grijii, NU va face asta pentru că sunteți unele dintre singurele lucruri în lume pentru care trăiește, ori că sunteți speciali ci deoarece voi chiar însemnați ceva pentru acel om și nimic mai mult.

Nu vă mai umflați în pene atunci când primiți atenție și nu vă duceți la primul prieten idiot/oată să-i spuneți că ia uite bă la ăsta, ce prost îi, îmi zice mie aia și aia și vrea aia și aia, pentru că vă veți scălda în conul de umbră numit Prostie umană. Nu sunteți buricul pământului și nu sunteți cei mai importanți oameni din lume, nici măcar într-un loc cu mai mult de 2-3-4 persoane nu sunteți importanți și luați în seamă, asta datorită atitudinii voastre.

Mai apoi, Donghivăfacărul implică pe restul lumii în viața lui/câțiva oameni care-i vor aplauda mai mult sau mai puțin fiecare inițiativă indiferent cât de prostească ar fi aceasta. Eu am să-i spun Donghivăfacărului: bre, omule, nu implica și restul lumii în viața ta, pentru că, nu e nimic fabulos la ea. Ești un om banal. Un nimic.

Așadar, Donghivăfacări, vă dedic postarea asta. Știu, natura voastră unică și mai ales extraordinar de intangibilă o să vă spună să nu vă pese.

Și ce...?

Dacă cineva se simte lezat de ce scriu eu aici, am să-i spun că mă simt atât de negativ pentru el încât am să-i prezint descrierea unui deget.

Google Plus vs Facebook

2011-07-08T20:08:00.014+03:00

De ce sunt sigur că Facebook va fi detronat de Google Plus

Nu. Nu numai eu cred asta. Sunt mulți care-o fac și asta mai ales calităților mult mai bune de care se bucură Plus față de Facebook(totuși, vizual nu e mare diferență). Numai ce-am primit și eu o invitație(Google Plus se află în faza de teste și se poate utiliza fiind invitat de cineva) de la Moga(mersi bă câine) și am început.

Hai să te testez zis-am io mare critic ce știe care-i șpilul cu rețelele de socializare(bine.. îmi place să consider că mă pricep).

Și încep(deși începusem)...

Deschid invitația. Îmi fac cont(aveam deja - asta pentru că, cei ce au cont pe Gmail/Google se pot loga cu acesta pe Plus), îmi upload-ez o poză și mă documentez - pentru că, un cocalar care se respectă va posta o poză pentru început, oriunde :d. Degetele mele murdare - că eram proaspăt venit de la baschet și încă icnind de la atâta fugă caută răspunsuri la întrebări mișunând cu ajutorul mouse-ului pe ecranul leptopuțului meu cu ecran de 11.2 inch(glumesc la faza cu mâinile murdare).

Ce văd?

Păi... zic eu, m-am convins în vreo 30 de secunde că ce-mi perinda în fața ochilor Plus e mai tare decât Facebook doar pentru faptul că, am văzut cum îmi apăreau sugestii de prieteni și io(din nou, un mare critic în viață) îi trăgeam în liste de prieteni gata personalizate.

Foarte frumos... zic eu. Ia să-l drag pe Marius Moga în lista de Friends. Și-l prind și-l bag acolo-n listă. Nu fugi tu nicăieri, dușmanule, te-am suportat atâtea luni în camera aia de cămin, plus că-mi ești și coleg de facultate. Mai urmează vreo 2-3 pe care-i bag tot la Friends și, după aia continui să mă minunez de... minunăție.

Văd butoane. Puține butoane 4 la număr - HOME(care iese din start din ecuație), Profile, Photos și Circles. - da, chestia cu editarea de Cercuri mi se pare o minunăție mai ales că pe FB trebuie să aștepți o zi însorită pentru nervii tăi ca să-i întinzi bine de tot, măcar să fie soare-n capu' tău - ca să se bronzeze nervișorii.

Drăcie! Și unde-i butonul ăla, ca pe Feisbuc, ce-ți arăta cine mai bate la ușa-ți să-ți impresioneze mintea cu minunăția-i de Like sau Comment? Ei bine, acesta se află-n dreapta, mare și lat Notifications și nu se face atâta tam-tam pe seama sa cum e pe Facebook unde, într-un singur boton îți apare tot, pe când pe + îți apar, categorisite toate notificările.

Like-ul pe Plus e +1, adică dacă-ți place ce-a zis un prekin, atunci îi dai +1. I-am dat +1 lui Moga, care, a postat nu știu ce video de pe Youtube.

Și, are opțiuni de editare ale cercurilor - adică, dacă io, Ovidiu Cobzaru spun că asta-i pohta ce-am pohtit, să-i unesc pe toți Prekinii mei într-un cerc, atunci vine Plus și-mi zice Ovidiu Cobzaru - dorința ta e poruncă pentru mine - dă 2-3 click-uri și se rezolvă(adică, boule, vrei tu da' în traistă nu-ți pun nimic). Și bă câine.. fii atent aici, fă-ți grupuri cu nume de care vrei tu, "Prekini", "Dujmani dujmănoși", "Viitori dushmani". Facă-se voia ta, ce rasă oi fi tu. Mă dumiresc în legătură cu cât mai multe detalii și continui...

Alte fainități

Băi, te poți juca pe +. Nu consumă timp - asta pentru că nu trebuie să aștepți infinități de secunde să se încarce pagini. Plus se comportă în majoritatea timpului ca un Flash; pur și simplu îl deschizi și, mai că nu-i dai Play la tot ce faci.

E practic. Cred că și un bitang de clasa I îl poate utiliza. Poze, link-uri, video-uri le mânuiești după bunul plac. Cred să simplitatea este cel mai bun lucru cu care se poate lăuda +. Țin minte acele vremuri demult apuse când utilizam Hi5(adică ăla de care râdeți voi și ziceți bă ce prost am fost că am folosit Hi5, eu n-am să râd de Hi5 - e ca și cum ai scuipa în locul în care ți-ai petrecut o grămadă de timp și în care ai investit... ce-ai investit.. treaba ta, dar nu-ți pune flegma pe Hi5 dacă ai fost addicted to it mai mult de câteva zile). Cu toții râdeam de Hi5, dar nu înainte de a apărea Facebook(bine, știu mulți care râdeau și dinainte, dar, mai mult de genericu-i nume hi5), sunt sigur că aceeași soartă o va împărți și Facebook mai devreme sau mai târziu.

Dacă-i tot așa de simplu(și, mno.. îs cam obsedat de simplitate), practic și fain Plus, am să-l folosesc. Ce naiba? Las Facebook-ul în urmă vreo 5-10-15 minute/zi și mă pun pe Plus - că, să verific 2-3 notificări FB nu-i așa mare lucru(mai ales dacă ai notificator jmeker).

De ce Plus?

Pe lângă atuurile enumerate mai sus, Plus este de viitor. Un exemplu, mic ce-i drept este că deține Youtube, deși mare parte din traficul Youtube pornește de pe Facebook din cauza video-urilor debitate de către utilizatorii FB pentru a-și exprima stările prin melodii, glume, poante, video-uri interesante, ș.a. Mai mult ca sigur programatorii fără de vieți personale vor găsi utilizări noi pentru a conecta TOATE serviciile Google în Plus - pentru că, până la urmă tot Goagăl îi ăl' mai bengos și de toate de folos din industria IT.

Mai apoi, știți vremurile Hi5? Atunci când nimeni nu preconiza că acesta va decădea vreodată? Ei bine, așa e și cu rețelele de socializare. Toate cad la un moment-dat. Așa se va întâmpla și cu FB mai devreme sau mai târziu și.. e nevoie de un înlocuitor, pentru că, mai nimic nu este de neînlocuit în ziua de azi.

De ce nu PLUS?

Da, e și varianta negativă a poveștii, pentru că, în orice poveste cu zâne și prinți, e și ăla rău. Singurele dezavantaje - temporare ce-i drept sunt faptul că Plus nu e încă atât de popular(o să huruie Marketing-ul ălora de la Google în următorii 1-2 ani), și că.. parcă e mai simplu să pronunți Facebook decât Plus, sau Gugăl Plus, sau.. cum s-o spune, ce s-o spune, însă, timpul se va ocupa de toate.

În rest, o să vă pun aici screenshot-uri deși e mai bine să-l încercați.

Cât despre mine... nu e nicio îndoială că îmi place - pardon... îi dau +1, mai mult Plus decât Facebook. Deocamdată aștept, pentru că e nevoie de timp ca să se mute toată lumea pe noul serviciu. Și da, sunt sigur că mai toți vor face lucrul acesta cât de curând.

Gata pe ziua de azi. M-am săturat, mă duc să mănânc ceva. Mi-e foame!

Martin Eden - Jack London

2011-06-29T11:33:00.003+03:00

Sau recenzia unei cărți excelente

Bă, voi sunteți oameni tare faini așa că, ca să vă răsplătesc, pe mine, dar mai ales pe voi prin a vă prezenta aici recenzia unei cărți frumoase(colegi, cartea asta ne-ar fi ajutat puțin la Antropologia Comunicării). Știu, o să ziceți că Ovidiu e nașpa, nu prea citește el cărți, ce recenzie de carte ar putea să facă omul ăsta? Ei bine, am să vă răspund prin ceea ce-o să scriu aici și, am încredere că pot să fac o recenzie de carte suficient de bună încât să impresioneze ochii contestatarilor.

Am la dispoziție 20 de minute să o fac și, am să mă încadrez în timp. La final, am să fiu sincer și am să vă spun dacă m-am încadrat în timp. Cele 535 de pagini mi-au luat 2 zile și un pic să le termin, aș fi putut juca vreo 60 de meciuri de baschet a câte 7 puncte(1 punct/coș) în tot timpul ăsta. Aș fi înscris, în funcție de cât de în formă sunt, în jur de 2/3/4 puncte/meci, adică 2/3/4X60=120/180/240 puncte. Așadar, să-ncepem.

Martin Eden este o carte ce inspiră. E viață. Despre povestea unui om sărac ce, a vrut, subit să devină un burghez. Acest marinar voia să evolueze pe scara socială vrând să devină om cult, doct. Împins de la spate de iubirea ce i-o purta lui Ruth Rose, de proveniență dintr-o familie înstărită îl face să vrea o evoluție în viața sa. Tânărul din San Francisco vrea să devină și el ca Ruth, considerând-o de un nivel ridicat în ceea ce privește cunoștințele, starea socială și tot ceea ce însemna clasa din care făcea ea parte în acea vreme, la începutul secolului 20.

Și începe. Vizitează biblioteci, se documentează, ajunge să facă critică; toate acestea fiind ajutat de Ruth. Avansează foarte rapid, în așa fel încât începe să scrie el cărți la rândul său. Scrierile sale nu sunt, cum era de așteptat chiar atât de vândute. Are probleme financiare, dar, asta nu-l împiedică să se căsătorească cu Ruth.

Toate bune și frumoase, însă, Ruth îl părăsește, la fel și prietenul său cel mai bun, Brissenden(un om foarte cult, filosof, agnostic). După aceasta, rămâne singur pe lume, nu mai are nimic din ceea ce avea, familia și prietenii îl părăsesc și, rămâne singur în bătaia vântului, însă... ceva se întâmplă și roata se învârte. Scrierile sale devin din ce în ce mai vândute, cu timpul îi reintră în grații lui Ruth care, îl vrea înapoi, însă, ceva se întâmplă. Martin își dă seama de minciuna în care trăiește. Consideră societatea falsă și ipocrită datorită faptului că vede ce se întâmplă în aceasta, prin scrierile sale. Acesta consideră că nu are rost să mai trăiască și, se sinucide pentru că nu mai suporta falsitatea în care trăia.

Așa se termină

Ceea ce am constatat este faptul că, pasionat de wikipedia ce sunt(pentru că, e fain să citești o carte, dar mai fain este să te și documentezi despre ea, după), este faptul că de fapt, cartea este foarte asemănătoare cu viața lui Jack London - făcând referire aici la aspectul social. Se pare că, cartea urmărește traseul autobiografic al său, cu comparații bineînțeles. Jack London provine dintr-o familie de tâmplari, care, crescând și vânzând ziare, ori fiind mână de ajutor în fabrici de conserve, ajunge să evolueze pe scara socială. Datorită condițiilor grele pe care le-a trăit, scrierile sale capătă o influență puternică mai târziu. Eu am citit două cărți de-ale sale, aceasta și Colț Alb, ambele conțin detalii despre societatea burgheză, în care țărănimea este "sclavul" oamenilor bogați și care, arată povestea, unor elemente ce trăiesc laolaltă; bogații și săracii - bogați ce asupresc săracii, sau, îi îndeamnă ori influențează ca, singurul lor scop în viață este să devină ca ei, ori să fie asupriți de aceștia.

Colegi. Știți de Herbert Spencer? Da, de la cursul de Antropologia Comunicării. Jack London îi demontează serii întregi de concepții despre evoluționism și darwinism. Jack London nu este de acord cu unele din cercetările lui Herbert Spencer, unul dintre cei mai apreciați antropologi ai istoriei - dacă veți citi cartea, ideile lui Herbert sunt contrazise în scrierile lui Martin Eden "aka" Jack London.

Concluzii

Martin Eden merită citită. Conține istorie și societate. Se poate plia foarte ușor chiar și pe lumea de azi, deoarece din câte se știe este de recunoscut faptul că, astăzi, valorile umane încep să dispară, datorită faptului că nu sunt acceptate de societate, fiind chiar repugnate. Scrierea despre care vă menționez poate produce scârbă față de societate, dar vă poate și deschide ochii cu privire la lumea în care trăiți și valorile pe care trebuie să le urmați. Așadar, citiți-o că merită.

Nu m-am încadrat în timp, ce-i drept, am depășit timpul cu 4 minute, dar, tot e bine(cu tot cu corectură va dura totul 30 de minute, adică 3 meciuri de baschetX7 coșuri, 3X2/3/4 coșuri(în funcție de forma în care mă aflu)=6/9/12).

Recenzie? Da. O recenzie trebuie să conțină, descrierea acțiunii - pe scurt, introducerea, actorii principali, concluzia autorului și, concluzia personală. M-am descurcat. :)

V-am salutat și, sper că v-a încântat ochiul critic ceea ce am scris eu aici. O zi bună, chiar dacă-i vreme ploioasă.

Tag the Flag - 25 Iunie, Sibiu

2011-06-26T12:37:00.007+03:00

S-a terminat Tag the Flag - fost-am voluntar/cameraman

Dacă vreți să știți ce e Tag The Flag - dați click, un eveniment la care am fost voluntar-cameraman. Scopul acestuia a fost de a promova, cu ajutorul bloggerilor și prietenilor lor anumite puncte de interes importante din Sibiu. Locuri ce nu prea sunt vizitate și care, au un potențial enorm.

Pe mine m-a impresionat mult acest eveniment. Mi-a arătat că Sibiul are cu ce, până la Tag the Flag habar nu aveam de faptul că Sibiul are un circuit de rally, sau ca exista Baia Neptun - un bazin foarte frumos, aflat aproape în inima orașului, împreună cu multe alte locuri despre care, uneori nici sibienii nu au habar.

Am participat ca, cameraman voluntar. Am primit o un aparat, îi voi zice așa pentru că habar nu am cum se mânuia și am pornit într-o cursă gen The Amazing Race(cu probe, chei de mașini, busole, hărți, lanterne) împreună cu Raluca și Alina, care mă amenințau constant să nu le filmez, dar, eu un mare om în viață fiind am încălțat camera cu butonul REC și, deși am fost mituit(prima oară mituit, a doua oară cinste), mi-am făcut datoria de om voluntar al Tag the Flag :D.

Și pornirăm! Am descoperit ceea ce știam deja și anume că, sibienii nu știu unde-i strada Felinarului și eu știu(acum o să fiu înjurat în gând de Alina și Raluca, dar eu, normal îs un om de treabă), și am găsit ce era de găsit. Am filmat până și cum un preot - a bruscat-o pe Raluca crezând că vrea să-i fure clopotul de lângă biserică. Am fugit ca un câine credincios peste tot, am ajuns la Piața Cibin, am găsit o mașină, cu chei și am mers spre Ștrand - unde e circuitul de rally. Acolo - mi-au luat câteva minute bune să mă dumiresc că Sibiul are un circuit de rally cu mașini bune, și un loc unde se învață trasul cu arcul(Sibiul a dat un campion național la tras cu arcul - din câte știu). Raluca se plimbă cu Golf-ul ce huruia a monstru, în timp ce Alina trage cu arcul și uite-așa pornim spre următoarea probă, după ce primim 10 lei(da, bani limitați, telefoane nu - nimic) bani de Taxi - Baia Neptun, după ce, în prealabil era să mă accidentez pentru că nu am văzut o gaură de canal peste care, datorită intuiției mele am trecut habar nu am cum.

Acolo se sare peste probă, și, mergem spre Lucas Sandwich - urmat de Casa Calfelor unde, proba a fost să se bată cuie în lemn(dacă zice careva că-i ușor așa ceva îl bat cu litera Î).Se bat cuiele, urmează Grădinița Numărul 1 - în piața Schiller. De acolo, fuguța și gâfâind(doar îs cameraman ce naiba) ajungem la Finish - în Piața Mică unde, suntem primii, dar degeaba pentru că combatantele numărul :D primiseră deja penalizare de 30 de minute pentru Baia Neptun. Ironia e că au ajuns primele, dar, de fapt ultimele, Marius și George fiind la final câștigătorii Tag the Flag.

Cum a fost? În primul rând distractiv. A durat vreo 1.30h în care am fugit, râs, fugit, râs. Mi-am dedicat ziua unei activități frumoase după care, obosit am putut spune că bă am făcut ceva azi. Am făcut puțin haz de necaz pe seama amenințărilor primite, dar, în fond mi-am făcut treaba - pentru că misiunea mea a fost să le spun lui Raluca și Alina cum că sunt din Harghita și că nu cunosc Sibiul - exact asta am făcut. După ce s-a terminat totul am recunoscut că mințeam însă, doar puțin pentru că stau în Sibiu de aproape doi ani, nu de 1-2 zile, suficient cât să știu unde-i strada Felinarului, Baza Pompierul, și toată lista de locații pe care trebuia să le căutăm(le știam pe toate).

Ca voluntar mi-a plăcut. Am cunoscut 2-3 oameni noi, m-am distrat, am învățat cât de cât să mânuiesc un Handycam(lucru care nu este chiar atât de ușor, mai ales când ai baterie limitată și bandă limitată), toate astea pentru ca, la sfârșit să stăm la o vorbă, să râdem și să vorbim despre ce am văzut și ce s-a mai întâmplat pe un ton fain și prietenesc. După prezentarea Punctedeinteres, am plecat cu toții cu un zâmbet pe buze acasă și cu o părere gen mai vreau așa ceva.

Consider că acest eveniment ar ajuta foarte mult Sibiul să-și promoveze punctele turistice pe care le are, asta, mai ales pentru că am văzut că mulți nu știau că Sibiul are anumite locuri frumoase despre care mulți nu știau. Locuri în care mă voi duce cât de curând doar pentru faptul că le-am văzut ieri.

Toate acestea fiind spuse să aveți o zi faină și, mai vrem!

Participanţi ediţia 1 – Sibiu, 25 iunie 2011:

Sibiu – Miruna, Pancu, Raluca;

Mediaş – Feri; Hunedoara – Sebi, Denisa; Alba-Iulia – Marius, George; Bucureşti: Mugur.

Organizatori Tag the Flag Sibiu: Tudor, Monica şi Rareş.

Parteneri: punctedeinteres.ro, www.TiparesteAcasa.ro, Music Pub Sibiu, Sibiu Media Center, Lucas Super Sandwich. Proiect susţinut de Primăria Municipiului Sibiu. Premii oferite de punctedeinteres.ro şi WayteQ.

Omul

2011-05-04T19:50:00.009+03:00

Suntem.

Tu cititorule aveai habar de faptul că singurul lucru pentru care te trezești dimineața este ca să-ți asiguri sexul, somnul și hrana, pe viitor? Contestă-mă... dacă poți :). Mai poți adăuga aici, opțional și asigurarea viitorului progeniturilor tale. Dacă le vei dori. După ce le vei obține, singura ta menire este să te asiguri că vor avea și ele, parte de sex, hrană, somn și urmași - scopul fiind ca tot ce urmează să obțină aceștia să fie de o calitate neîndoielnică.

Omul este o ființă cât se poate de banală dat fiind faptul că urmărește doar satisfacerea instinctului său reproducător și siguranța sa în ceea ce privește ziua de mâine. Acestea sunt singurele lucruri pentru care trăiește.

În rest suntem animale și împrumutăm tot ceea ce au ele, lucrul care ne diferențiază față de animale este Conștiința. Da, avem una mai mult sau mai puțin funcțională, rațională. Raționalitatea este, cel puțin în opinia mea de om neștiutor principala caracteristică a conștiinței.

Omule, pentru lucrurile enumerate de către mine te trezești în fiecare zi. Duci o viață banală fără să știi, umplută de reușite și nereușite, dar care toate, conduc către o calitate mai bună a lucrurilor pentru care trăiești, pe bună dreptate, inconștient. Totuși, nu e trist că nu știi toate astea. Somnul, sexul, mâncatul și reproducerea sunt singurele lucruri pentru care trăiești, restul sunt doar iluzii care conduc mai mult sau mai puțin către toate acestea.

Contestă-mă! Te provoc!

Apropo, să nu ziceți că-s vreun frustrat social. Vă zic doar adevărul pe care-l știți și voi.

Poze cu Sibiu

2011-01-29T15:43:00.001+02:00

Din lipsă de inspirație, vă împărtășesc niște poze cu Sibiu. - de pe "I love Sibiu", Facebook

Puțină arhitectură..

Exercițiu de imaginație

Acum mulți ani în urmă, spre Piața Mică

Din aer...

Tramvaiu'

Piața Mică - Ploaie...

8 Martie?... :)

Probabil.. ArtMania?...

01.01.2007...

Azorică

Este ora...

10 lei...

Din nou, din aer...

Copilu'...

Mândru că sunt român

2010-12-01T13:08:00.002+02:00

Mândru că sunt român

Am să recomand postarea unui bun prieten al meu care se află acum în Polonia. Nu știu cum să dau share la link, dar postarea "Mândru că sunt român și nu, nu sunt patriot" - search for it poate să descrie cam exact ceea ce simt și eu atunci când vine vorba despre a fi mândru că ești român. Îmi pare bine că m-am născut în țara asta bună, rea, urâtă, proastă, așa cum o fi, ea este casa mea în care m-am dezvoltat, am crescut, am cunoscut oameni, prieteni, am trăit dezamăgiri, înfrângeri, victorii ș.a.

Ca român înveți multe din pricina faptului că ști că, țara ta nu este una din cele mai strălucite la diferite capitole legate de dezvoltare, putere de cumpărare, piață, inflație ș.a. dar privind latura plină a paharului pot spune că putem învăța multe lucruri din asta, cel mai de preț fiind cel că, indiferent de cât de prejos am fi trebuie să ținem capul sus, să țintim în locuri mai bine alese, să fim mai responsabili în viață ș.a. Mai știu faptul că avem un singur capitol la care ar trebui să lucrăm și anume factorul respectului. De ce am ales respectul ca aspect la care ar trebui să învățăm de la alte țări?

Am fost în Germania, țară care se află peste noi cam la toate capitolele înafară de materia cenușie(da, noi suntem cu teoria, ei cu practica, automat știm mai multe ca ei, dar nu le putem pune în practică). Acolo există respect pentru absolut orice. Dacă la noi vezi un coș de gunoi la fiecare 50m, acolo vezi unul la 1km și totuși e mai curat decât aici. De ce? Există respect. Acesta se află peste tot, funcționarii îți mulțumesc că le-ai pus întrebări, trenurile nu întârzie, nu poți merge cu nașul(ca să fac o aluzie și la corupție), oamenii sunt deschiși și prietenoși cu oricine, nu exită ură rasială și de etnie(cel puțin nu ca la noi unde chiar și dacă ești moldovean îți sare lumea la gât) și lista poate continua.

Ca să închei cu o notă frumoasă, sunt mândru că sunt român pentru că am învățat multe din greșelile țării mele, aici am crescut, învăț, dorm ș.a. Trăiesc într-o țară care are tradiții și spre surprinderea altora și le și păstrează. Mai apoi, scriind această postare am găsit printre gânduri și factorul la care trebuie să lucrăm, cel al respectului. Eu la asta am să lucrez și sper că și voi, ceilalți împărtășiți aceeași idee ca a mea. Mai sunt mândru că sunt român pentru că acum 58 de minute Emil Boc a inaugurat, după 6 ani de așteptări centura ocolitoare a Sibiului.

Postare de: Un optimist.

7 Fantastics

2010-11-18T13:39:00.001+02:00

Hey AIESEC, suntem 7Fantastics

Întâi am să-i lămuresc pe cei ce nu știu despre ce e vorba spunându-le că 7Fantastics este doar o simplă echipă super-faină ce va face o simulare de proiect în cadrul evenimentului de Induction Project al AIESEC Sibiu - o organizație mare și faină de studenți, totul este doar o simulare/joc/cum vreți s-o luați(cei necunoscători). Acum că l-am lămurit și pe porcul Ghiță din grajdul lui bunica de la țară(Iași - Costuleni), porc ce va fi dat la tăiere și care este abea-așteptat de papilele gustative ale distinșilor meseni am să trec ls subiect.

Vă voi arăta, cine suntem noi.

Începem cu... bineînțeles nu cu mine, voi încerca să fiu aleatoriu și să las creierul meu să tragă la sorți(voi scrie întâi numele și apoi nickname-urile pe care ni le-am ales unii la alții)

Alexandra sau Pupeteer

Alexandra e din Ploiești, are puterea de a se "teleporta", (urăște baschetul, ciudat, joacă Asesoftul acolo - și eu îi urăsc deci avem ceva în comun), este în anul II la LMA și a intrat în AIESEC pentru că vrea să-și ocupe timpul într-un mod constructiv gen, cel puțin asta mi-a transmis și îi urez bun venit. Pe lângă faptul că este extraordinar de responsabilă, are părul ondulat și nu are placă de-ntins părul, un alt lucru, îi place rock-ul și acum două săptămâni a fost în RnB(știu tot, nu?). Știu c-o cunosc de undeva dinainte de a intra în AIESEC, dar nu-mi dau seama de unde, îmi mai place s-o bat la cap atunci când merge la cantină și vrea și ea să mănânce liniștită, scuze Alexandra :D.

Mădălina sau Barbie

Are puterea de a impresiona pe oricine, de a face ca iepurele și de a avea o mimică extraordinară - trebuia să dea la actorie(părerea mea), dar a ales Finanțe-Bănci. E studentă în anul I și vrea să facă Finanțe în AIESEC. Un lucru de admirat la ea este că vorbește exact cât trebuie și foarte bine cântărit, nu-i place vorba multă și este foarte echilibrată din toate punctele de vedere, deci mă gândesc că părerea mea e de prisos în legătură cu Teatrul. Încă un lucru, deși suntem la Universitatea Lucian Blaga din Sibiu, ea este singura sibiancă din grup.

Andy sau Show Man

Este Andy, din Lugoj și are puterea de a se îmbăta la înmormântări. Este în anul I, Inginerie, îi place berea, ar vrea să câștige un concurs de bere și habar nu are de ce a ales Sibiul în locul Timișoarei să facă facultatea. Stă în căminul 7, cămin pe care-l voi considera totdeauna cel mai tare din lume și-n care nu am fost repartizat anul ăsta, lucru pentru care-l invidiez. Este foarte înalt, a jucat volei de performanță la o echipă cu echipament roșu(nu știu cum se numește echipa) și îi place să danseze dansuri foarte ciudate atunci când are chef de glume și da, este tot timpul pus pe glume și nu din alea de prost-gust ca ale mele.

Maria sau Solsito

Este Maria, anul I LMA și are puterea de a avea un timbru vocal extraordinar. Cântă de-ți încântă urechea și nu vrei să se oprească din cântat. Vreau s-o aud cum cântă Je T'aime :)). Mănâncă extraordinar de mult(m-a întrebat câte mese se dau la RYLF, i-am zis că 3 și ea mi-a șoptit că-s prea puține - asta rămâne între noi, ea nu știe că v-am zis :D). Este din Pitești, orașul lui Mutu, să sperăm că nu o va lua pe căile Briliantului, eventual în viitorul foarte depărtat. Mi-a mai demonstrat că știe o grămadă de gramatică, ca dovadă vă atașez(Maria scuze că fac asta, dar mai ți minte când m-ai machiat și ai râs de mine? :D) și dovada când mi-a corectat un articol, am rămas uimit eu, cu pretenții de jurnalist - click pentru mărire.

Catiusha sau Spellbound

Este Catiusha și-mi cer scuze că nu-i scriu numele corect. Are puterea de a face magie. Iesti din Riepublica Muolduova. Adică țara unde la Penalty i se zice "Pălitură de Osândă", sau la Non Stop i se zice "Veșnic Deschis". Este în anul I la Administrație Publică, știe rusă și e blondă cu ochi albaștri, chiar dacă e blondă n-o subestimați, știe o grămadă de chestii tari și nu a dat nici ea înapoi când am primit pedeapsa de a fi machiat, ba chiar a râs nebunește de moaca mea de pițiponc. Nu e problemă, mă voi răzbuna eu, am să-i cânt o manea într-o zi și atunci tone de magie n-or să-i scoată din cap tortura la care-i vor fi supuse urechile când mă vor auzi(cânt super urât, cel mai urât, nu vreți să mă auziți).

Adi sau Silent Man

Adi e cel care poate face ce vrea, când vrea, cum vrea adică, după cum reiese din imagine e un fel de Chuck Norris al grupului. Vorbește extraordinar de mult și e foarte greu să te bagi peste el. Lucrează la ING pe vânzări(dacă vreți o asigurar de viață ș.a. apelați la el). Este la Master, Istorie, anul II și e din Brezoi(o localitate din Vâlcea renumită pentru anumite chestii). Glumește mult, extroardinar de mult și motto-ul lui în viață este că trebuie să fi sincer tot timpul, orice-ar fi, o faptă recunoscută și sinceră este pe jumătate iertată, un principiu pe care ar trebui să se ghideze toată lumea. Porecla de Silent Man este din câte se pare un pamflet la cât de mult poate să vorbească omul ăsta.

Noi suntem 7Fantastics și vă salutăm!

Șini sîntiem nuoi?

Din ciclul "Prostia"

2010-11-07T19:20:00.004+02:00

Niște noțiuni de prostie

Sibiul se laudă cu două cluburi mari și late, Liquid și Kapital, împreună cu alte vreo 3-4 pentru oameni grași, cu bani. E Joi seara, seară studențească ai de ales între Liquid și Kapital. Vrei să te distrezi puțin și mergi cu toți colegii/prietenii în club și alegi unul din acestea două, la intrare vreo 4-5 mahări cu chelia lucioasă blochează accesul pentru că e îmbulzeazeală. Scăpi de aglomerația de afară și dai de cea de dinăuntru. Imaginea ce urmează poate fi descrisă cam așa: Canapele pline de geci/paltoane, poșete(dacă vrei să furi ceva o poți face nestingherit aproape), oameni ce-și etalează cele mai bune haine și accesorii care, pe parcurs încep să pută și să se umple de transpirație din cauza supraplinului. Până pe la 12 noaptea toate-s bune și frumoase, iar 12 DJ-ul dă drumul la "prostime" să se scălămbăie pe ritmuri de muzică pe care nu le înțelege nimeni, dar.. se poate dansa pe ele.

Vrei să dansezi? N-ai cum, toată lumea intră-n tine încercând să-și facă spațiu pentru a merge undeva, știu cazuri cărora le-a luat 10-20 de minute ca să ajungă la baie. Și să nu credeți că DOAR EU sunt cel nemulțumit pentru că mă pot gândi instantaneu la cel puțin 12 cunoscuți ce împărtășesc aceeași părere cu mine. Mai apoi, cel mai mult mă enervează ăia care nu au masă și își caută, ei își dau coate ca să intre-n mulțime în timp ce proprietarii își freacă mâinile de bucurie de pe urma vânzărilor făcute de fraieri. Fraierescu în loc să meargă în locuri mai puțin populate, alege cel mai populat loc. La fel s-a întâmplat și vara cu Oldies-ul care gemea de lume Vineri. Și acum am să vă dovedesc de ce cei ce aleg să frecventeze astfel de locuri sunt idioți și nu cei care organizează totul. În primul rând patronii de cluburi vor profit, sunt cei mai deștepți nelimitând locurile și bravo lor, mulți au câștigat de pe urma prostiei altora, la fel fac și ei. Mai apoi, de ce merg toți unde-s TOȚI? Prost e cine dă nu cine cere, cred că dacă toată lumea s-ar împrăștia prin Sibiu, s-ar putea umple toate locurile și nu ai putea spune că "Nu mă duc acolo că nu merge nimeni". Astea sunt două, mari și late și cel ce nu e de acord cu mine, să facă un duș cu apă rece pentru că mă doare-n cot de părerea sa având în vedere că ultimele mele ieșiri în Liquid au fost eșecuri totale din punct de vedere al distracției. Atunci când am ieșit în Union, Oldies, RnB m-am distrat de minune și am zis, "Da, e fain, mă mai duc acolo". Le mai servesc cu prezența și pentru muzica lor.

Muzica idioată

Da, muzica "românească" din ziua de azi este una tâmpă! Toate melodiile sunt la fel, house cu versuri englezești. Și încă ceva, idioșenia este condimentată cu versurile care sunt la fel de tâmpe ca cei ce le-au compus. "Brasil", "Mr. SaxoBeat", nu se înțelege nimic și singurul lucru care place e ritmul și atât după care se vorbește despre o fată proastă care e fermecată ori de un DJ, ori de un Mr. Saxobeat ori care a fost la mare și îi place cum arăta salvamarul sau s-a îndrăgostit de vreunul într-o seară de vară și se distrează-n club dansând și zic "I can live like this forever".

Ce-am să fac eu ca să stopez toate astea? Am să vă prezint descrierea unei unghii.

V-am salutat!

Despre sinuciderea Mădălinei Manole

2010-07-22T00:55:00.009+03:00

Schimbă dom'le postu'!

Nu admir oamenii care se sinucid, nu merită asta, nu au avut curajul să ia viața-n piept indiferent de ce s-ar fi întâmplat. Moartea Mădălinei Manole? Un subiect care nu m-a pasionat, adică cum să te sinucizi pentru că nu mai arăți bine? Domnișoară... ai niște copii în urmă, o casă, o familie și tu, te sinucizi pentru că nu mai arăți bine? Sunt milioane de oameni care nu-s prea frumoși, sunt conștienți de asta, dar trăiesc cu asta și nu se plâng. Mai apoi, ai copii, sunt o responsabilitate, probabil cea mai mare responsabilitate pe care un om poate s-o aibă, i-ai făcut? Crește-i, ai grijă de ei, oferă-le educație bună, aleasă, fă sacrificii și nu da cu Furadanul pe gât la primul rid.

M. Manole a fost vedetă, acum nu mai este, OK, ai avut vremea ta, lumea te plăcea, dar, ști sunt momente când ești plăcut după care nu mai ești plăcut. Știu, e păcat, se mai întâmplă și nu poți controla asta, dar gusturile nu se discută ci se acceptă și acum, revin la subiectul ăsta legat de copii. Adică, dacă lumea nu mă mai place? Mă sinucid? Totul până la copii. Aș fi avut un respect deosebit pentru ea dacă nu ar fi dat naștere unui copil înainte de sinucidere.

Dacă nu am fost suficient de convingător în încercarea mea de a nu mai pune botul la reportajele despre ea urmate de Reclame(adică din alea din care faci bani după ce se sinucide cineva care-a apărut la TV câțiva anișori), am să vă dau un citat din Cristian Tudor Popescu "M. Manole era o vedetă ieşită de pe afiş, atât de îndrăgostită de sine că n-a mai suportat lipsa succesului şi apropierea bătrâneţii; prin sinucidere, şi-a înşelat pur şi simplu copilul, pe care nu l-a întrebat nimeni dacă vrea să se nască şi apoi să crească fără mamă. Şi a făcut-o într-o ţară în care multe mame abia mai au ce să le dea copiilor de mâncare. Adio şi n-am cuvinte, sau, poate, câteva înainte de rubrica meteo."

Multe mame nu au cu ce să-și hrănească copii, nu se gândesc la faima lor ci consideră că sunt faimoase doar pentru că au reușit să aducă pe lume un om pe care l-au educat și crescut.

Acum vă invit, dragilor să treceți peste subiectul Mădălina Manole, e un nimic, valora mai mult când era în viață. Scuzați-mi paranoia momentană - a se verifica emisiunea Frumusețe pe muchie de cuțit și statistici privitoare la nivelul de trai din țara noastră.

Mulțumesc pentru timpul acordat :) - punct!

Îți cauți loc de muncă? Fă față la asta

2010-07-16T17:37:00.001+03:00

Motive tâmpite pentru care nu ești angajat

Sunt în plină campanie de a-mi căuta un loc de muncă. Vreau să muncesc, orice, pe vară, part-time, full time, spălător de vase, contabil, șef, subaltern la un magazin alimentar, știți voi. Orice.

Ziua de Vineri a fost de departe cea mai interesantă. Până acum a fost OK, "Nu aveți experiență?, Ne pare rău", "Sunteți student?, Ne pare rău", "Doar sezonier?, Ne pare rău". Am înțeles că nu am experiență, am căutat posturi care nu cer experiență, mai apoi m-am orientat către chestii simple, cum ar fi ajutor de bucătar, adică din ăla de spală vase. Chiar vreau să mă spetesc puțin pentru bani.

Să trec la subiect. Azi merg la o casă de schimb valutar, salariu 1200 RON, foarte tare!, mă duc, omului îi plăcea că am mai făcut ceva finanțe și că fac, am avut un discurs simpatic, m-am îmbrăcat frumos, etc. După o discuție în care eram sigur că sunt angajat deja, spune "Am uitat să te-ntreb, ești DIN SIBIU?", eu.. "Nu, din Harghita", iar acesta, enervat, "Îmi pare rău, nu angajăm decât oameni din Sibiu, e o responsabilitate prea mare", am ieșit, am cerut lămuriri și mi-a spus că nu caută flotanți. Am zis.. OK, știam legislația, adică, fiind din afara Sibiului puteam sustrage bani din casa de marcat fără să fiu pedepsit de lege, omul nu a avut încredere, asta e, problema lui.

Asta nu e nimic, pe anunțuri apare "angajăm vânzător/oare", deși se angajează doar vânzătoare, din nou, legislația românească e una de carton, trebuie să adaugi și vânzător dacă nu se consideră discriminare și se pedepsește de lege, când intri în magazin, ți se spune că e valabil doar pentru femei. Aș scoate legea asta din constituție doar pentru că nu se respectă, adică face omul drumuri degeaba pentru că trebuie să adaugi un cuvânt din obligație, cred că ar trebui să se promoveze sinceritatea și nu sinceritate de dragul legii.

Acum, dovada. Un mail tare. O firmă ce organizează evenimente avea nevoie de cineva să conducă un comitet de organizare. Am aplicat și eu, având ceva experiență în organizare. După o săptămână primesc nu un mail de genul "Mulțumim de interes, dar nu sunteți potrivit", ci "Am decis să angajăm o femeie". Omule.. ești tâmpit? Mai bine nu-mi trimiteai mailul, OK, ești pe departamentul de relații publice și trebuie să menții o relație bună cu mediul extern, dar nu așa se face, dacă tăceai filosof rămâneai. În poza atașată mai sus se află răspunsul specialistului în relații publice/externe al nu știu cărei firme.

Nu mă consider victimizat sau vreun cine știe ce deviant psihico-paranoic, vreau doar să fie sinceritate de la bun început, nu de dragul publicului. Știți exemplele de ziare din Marea Britanie care se dau cu anumite partide politice dinainte și fac publică chestia asta, nu ca la români când deși e pe față că o apariție e de partea unui anumit partid, se vede pe față asta, dar OBIECTIVITATEA este cuvântul de ordine în relația cu publicul.

Mulțumesc pentru ziua de azi! :)

A mai făcut cineva asta?

2010-06-11T19:18:00.010+03:00

Nu mi-e mai frică de nimic - 10 kilometri pe jos în beznă totală

Da, știu că-s un ciudat, ciudat rău de tot, nu știu cum de nu mă reneagă societatea asta, ba chiar mă primește cu brațele deschise.

Acum trei zile mă hotărăsc să merg acasă cu autostopul, pentru că așa face un student care se respectă - părerea mea. Din Sibiu la Brașov a fost OK. De la Brașov spre partea Sfântu Gheorghe - Miercurea Ciuc, nu tocmai.

Mă lasă șoferul la intersecția dinspre Bacău, adică la 10 km față de Sfântu Gheorghe undeva la 2 noaptea, îi mulțumesc, nu plătesc bineînțeles. Mai apoi, beznă totală, o geantă grea în spate și nicio mașină dispusă să mă ia. Câmp gol, vânt puternic, 2 noaptea, beznă, singur. Am început să merg tot înainte bâjbâind ici-colo cu picioarele ca să știu sigur dacă mai sunt pe drum. Merg-merg, nicio mașină nu oprea, venea câte una la 5 minute, la un moment-dat întind mâna la o mașină și cad în șanț, mașina trece în viteză, mă ridic, mă scutur și merg mai departe. Am mers cam 8 km, mă opresc, mă odihnesc. Inima mi-era ca un purice, cum auzeam un foșnet tresăream, eram sigur că avea să sară ceva din tufișuri. Ei bine, ajung în Sfântu Gheorghe, mersesem 10 kilometri pe jos.

Tot ce voiam era doar ca, cineva să fie cu mine, m-am jurat să nu mai merg în viața mea singur, noaptea cu autostopul. Ajung într-o localitate și, inevitabil se iau niște copilandri de liceu de mine. Erau 3 băieți, unul se apropie de mine și mă-ntreabă ce fac. Pe mine nu mă interesa faptul că ar fi urmat să se ia de mine, mă bucuram doar că am dat de ființe umane. I-am zis că.. mă duc acasă. Apoi, întrebarea: Îmi dai telefonul sau ți-l luăm noi? Îi flutur telefonul în față și ii zic că nu am, mai apoi nu știu, poate surprinși de tupeul meu au șușotit ceva, eram sigur că o să se năpustească asupra mea după asta, dar au plecat mai departe și m-au lăsat în pace, lucky me.

Continui, ajung în Sfântu, acolo un om cumsecade oprește și mă duce până acasă, ba chiar îmi face cinste pe drum cu o cafea și mă roagă să nu-i dau bani, deși nu-i dădeam oricum.

Poate că a fost înfricoșător, urât, dar a fost ceea ce consider eu o aventură faină. Măcat acum pot să zic că am făcut-o și pe asta. Am mers prin beznă 10 kilometri, nu mulți au făcut asta, deci mă pot considera norocos.

Ciudat îs, dar ăsta-s eu și am să mai fac asta de-acum dacă va trebui să merg de urgență acasă de preferabil am să iau pe cineva cu mine. Viață înseamnă să treci prin toate lucrurile posibile. Mie, personal nu-mi place viața monotonă de tip învățat și ieșit prin oraș din când în când. Mi se pare plictisitor, n-are niciun haz. Prefer să fac de toate indiferent de riscuri - ăsta-s eu. Mai prefer să am 10 probleme deodată, la anii ăștia, credeți-mă e un privilegiu, din asta învăț, dacă la anii ăștia nu-ți vine să te dai cu capul de pereți să încerci să faci ceva, ai să ai altele mai mari mai târziu. Deocamdată cei de-o vârstă cu mine nu sunt îngrijorați decât de situația lor școlară și de alte chestii mici, neimportante.

Acum vă las să mă considerați un ciudat/prost/idiot și să-mi judecați ideile după bunul plac, mie-mi plac ideile mele și nu cred că puteți găsi un argument împotriva lor care să mă facă să renunț la ceea ce fac.

V-am salutat și vă invit să veniți cu mine data viitoare :)

M-am hotărât să devin cocalar

2010-06-11T14:31:00.031+03:00

E UN EXPERIMENT, eu, cocalar!

Doamne ce fain e să fi cocalar. De luna viitoare renunț la viața simplă și monotonă pe care-o am. Renunț la ascultatul de muzică rock, îmbrăcatul simplu, cu haine cumpărate de la colegul de cameră, baschet, scris, cântatul pe stradă cu cei mai buni prieteni, jocurile de la chefuri, chefuri în cine știe ce apartamente, cabane, mersul cu autostopul, mâncatul la cantină, mersul cu autobuzul, Music Pub, Free Eagles, încercarea de a fi corect și cumsecade cu toată lumea, ș.a. Lucruri care consideram eu că-s tari. Ce rost are? Niciunul, pierdere de timp dom-le. BINEÎNȚELES LA NIVELUL DE EXPERIMENT.

Am constatat că e distractiv să fi cocalar, e fain, simplu, nu trebuie să te gândești decât la bani și strategii de a cuceri femeile, spatele să-ți fie asigurat de vreun baștan, bani, bani și iar bani.

Începând cu 1 Iulie până pe 1 August am să fiu cocalar. E super distractiv, îmi voi etala latura proastă din mine, nu că nu mi-aș fi etalat-o deja. Am să fac și niște pași pentru a putea face asta, și e pe bune, nu glumesc. Citiți pașii.

1. Am să mă epilez pe picioare, mă pensez și mă tund.

2. Scot boxele pe geam și le dau la maxim o să zbârnâie difuzoarele cu manele și Inna - Hot.

3. Am să copiez la examene, bineînțeles câte au rămas din ele - am 6 restanțe, nu am învățat și nu am copiat nimic.

4. Am să joc fotbal, la greu.

5. Am să mă laud cu relațiile și spatele meu asigurat de cei mai mari baștani din zona Olteniei, am să zic că mi-am rezolvat problemele cu pumnul și că m-am bătut cu 5 deodată pentru a-mi apăra frații și femeia.

6. Am să scuip pe stradă când voi vedea un rocker și am să mă dau la pițipoance cu texte gen "piersicuțo, te fac la un suc?".

7. În Liquid/Kapital, Joi seara, am să renunț să-mi mai comand băutură de la fetele din jur și am că sparg bani în fiecare seară pe cocktail-uri și berică, nu bere ci berică.

8. Garderobă? Haine de la Adidas, bermude, adidași, freză șmecheră cu perdeluță la spate și puțin gel cu miros de mere-n față.

9. Când o să iasă dansatoarele-n Kapital pe scenă am să mă fac că nu mă uit la ele pentru că-s sătul de atâtea femei și alea din față este rașpandule/nașpeturi față de cuceririle mele atunci când mergeam cu mașina și am cucerit-o pe una ce se plimba pe stradă - bineînțeles eu nu am carnet și nici mașină, dar așa zice cocalaru'.

10. Bani? O droaie, la greu, îmi îngrop dușmanii-n bani, vă cumpăr pe toți băă!

11. Dacă nu ai niciun articol vestimentar roz pe tine și nu bei suculeț/mănânci prăjiturică, nu ești superficială și pe interes, n-ai ce discuta cu mine.
12. Îmi iau tricou cu BOSS :).

Băi, e fain să fi cocalar, ca experiment merită să încerc o lună asta. Ăștia-s cei 12 pași! O să mă țin de ei și nu glumesc când mi se pune pata pe ceva mă țin de cuvânt. Poate că o să fiu penibil deși nu prea cred asta, dar, atâta timp cât am prietenii mei lângă mine mă doare-n cot de tot.

Cocalarii sunt specia de oameni care obțin tot ce vor în viață fără niciun efort, au totul pe tavă, nu-mi pot explica cum pot face asta. Am zis că trebuie să gândesc ca unul ca să pot avea ceea ce-mi doresc, chiar dacă e doar o lună, vă garantez că revin la starea mea veche după 1 August.

- am exagerat puțin la faza cu piersicuța și pițipoancele

m-am inspirat de la Mihai în legătură cu ideea și e una bună

Sunt rapid

2010-06-08T15:33:00.002+03:00

Topicul zilei

Azi pornesc de la cămin spre facultate însă pe Alba Iulia. De la capărul lui Ion Neculce până la hotelul Continental este cam un kilometru și, la ce mă gândesc. Mergând paralel cu un AUDI TT am zis să mă iau la întrecere cu acesta, eu mergând pe jos bineînțeles.

Mă uit la mașină invidios pe sunetul motorului și aspectul acesteia, merg liniștit, mașina mai face 20 de metri, ajunge în dreptul meu. Cursa continuă, mașina se oprește, eu mai iau 10 metri în plus, mașina revine și mă întrece, se află la doi pași în fața mea. Semaforul se face roșu și eu iau un avans imens de vreo 400 de metri, am lăsat-o în urmă cu mult, și uite așa, cătinel ajung înainte mașinii la semafor, se pare că am câștigat o cursă de aproximativ un kilometru(după estimările mele).

Întrebările sunt:

1. Ce rost are să-mi iau mașină dacă, din cauza traficului pietonii merg mai repede decât mine?

2. Ce rost are să-mi iau mașină de fițe dacă merg la fel de repede ca oricare mașină din drum și, dacă e la o adică să mergem la aceeași destinație, ajungem la fel de repede.

3. De ce traficul din România e așa de lent? Mai are rost să-ți cumperi mașină în România? Asta dacă fac doar curse interne.

4. Un studiu recent arată că raportul Mers cu taxiul/Mașină proprie-benzină-amenzi-cheltuieli înclină în favoarea primei categorii, adică, cheltuielile cu mașina proprie pe 10 ani, ale unui om care face doar curse în orașul său sunt mai mari decât dacă acesta ar merge cu taxiul la lucru sau mai știu eu unde.

SE MERITĂ SĂ FI ȘOFER ÎN ROMÂNIA?

Din câte constat, eu zic că nu. Voi?

BANG ON!

2010-06-04T10:56:00.000+03:00

Un mic show al unei trupe britanice

Pe Dave și Katie i-am cunoscut acum două zile. Au venit în Sibiu din Londra ca să ne încânte auzul cu ritmuri de de stradă, sau... cum le-o mai zice. Foarte simpatici, m-am distrat de minune cu ei aseară. Din păcate aceștia au plecat azi dimineață înapoi acasă unde-și vor continua sper eu, o ascensiune frumoasă într-un domeniu al artei muzicale care are câtuși de puțin priză la public. Mi-au oferit un CD cu muzica lor drept "cadau", eu le-am zis "mulțumesc", iar ei "cu plachere".

Bang ON!

FITS

2010-06-03T14:21:00.006+03:00

Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu, am apărut și eu

Cele mai celebre trupe de teatru din 35 de țări, piese ca Faust, Breaking the Waves, artiști români Holograf, Cargo, Vama Veche, Trans Expres(acrobații Franța), urmează Bere Gratis, Zdop și Zdup, Direcția 5. Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu e al treilea ca mărime de acest gen din lume. Durează 10 zile.. Tema acestor 10 zile este "Questions", referire la "a fi sau a nu fi în Sibiu între 28 Mai și 6 Iunie". Specialitatea casei la Teatrul Radu Stanca este, Faust, piesă în regia lui Silviu Purcărete, punere în scenă ce a câștigat zeci de premii internaționale și care merită văzută(eu am vizionat-o, e genială).

Acum să trecem la partea cu "eu", în video-ul de mai jos apar timp de 3-4 secunde în cadrul recenziei celei de-a 6-a zile.

Știu că, fotogenic nu îs și scuzați urâțenia care-o să vă apară pe monitor undeva peste 2-3 minute.

V-am salutat copii :)

Un mic demers

2010-04-29T19:05:00.008+03:00

Mâncami-ați amenda

Menționez din start că știu că nu e corect ceea ce voi face și că... vorba aia, dacă n-ai bilet nu te urci în autobuz, plus că nu vreau/nu pot și nici nu voi încerca să mă argumentez în fața nimănui, nu că m-aș crede cine știe cine ci doar vreau să fac asta, așadar cine vrea să-și dea cu părerea mai bine s-o facă-n gând pentru că e o opinie inutilă și insignifiantă pentru mine.(punct)

Ieri, afară fiind frig și plouând m-am urcat într-un autobuz cu gândul să merg o stație pentru a putea scurta drumul către cămin, însă, neechipat cu un abonament sau un bilet. Eram obișnuit să scăp de amendă ba arătându-le controlorilor abonamentul expirat, sau, mai nou, harghitean fiind, prefăcându-mă că sunt ungur și vorbind o maghiară stâlcită pentru a scăpa. Am scăpat de trei ori însă ieri nu mi-a mai mers, nu pot să-mi explic de ce. Am luat amenda, am semnat și mi-am văzut de drum mai departe gândindu-mă că de-acum o să-mi cumpăr abonament.

Nu de asta vreau să scriu portarea asta ci din alt motiv. Ca semn de protest am să plătesc amenda în monede de 1 ban și 5 bani, așadar vă rog pe toți cei care aveți monede de 1 ban, 5 și 10 bani să mi le dați, vă schimb banii și îi adun după care îi voi da de lucru ghinionistei funcționare cu decolteul scos la vedere și vorbind non stop la telefon de la Primăria Sibiului. Aceasta se va opri din vorbit la telefon cel puțin o oră pentru a-mi număra banii, dacă nu va accepta, problema ei, eu mi-am făcut treaba. Amenda e de 100 RON pe care trebuie să-i strâng în 15 zile.

Lăsând la o parte ideea aceea legată de conduita de bun cetățean, nu e corect ca un student să primească amendă pe autobuz, văd că se trage de noi din toate părțile parc-am fi mașini de scos bani, pe când alții circulă fără să pățească nimic cu nemiluita. Vorba unui prieten "suntem în procesul de învățare, eu merg cu autobuzul la școală să învăț, de ce să plătesc în plus pentru asta". În alte orașe te simți cu adevărat student, în Cluj-Napoca ai drepturi, dai 15 lei pe an și mergi pe două linii gratuit tot anul, ai Student Card, primești reduceri în magazine, cluburi ș.a., iar în Sibiu ți se spune să plătești până și cartela de intrare în cămin, plus o taxă de 50 de lei la începutul anului. Dac-ar fi să comparăm cele două orașe din punct de vedere al vieții de student, Clujul bate Sibiul de-l ascultă cu urechea, și nu numai Cluj-Napoca ci și în multe alte orașe - bineînțeles că știu și motivele.

La final țin să le mulțumesc anticipat tuturor prietenilor ce vor investi răbdare în strângerea de bani, ideea e că oricum vă veți recupera banii, mai greu e să strângeți atâtea monezi(mi le dați și vi le schimb în bancnote). Sunați-mă când aveți ceva update-uri, trebuie să le dăm o palmă, cât de mică autorităților care zic "I-am făcut-o la fraier".

Vă mulțumesc!

Postarea obosită

2010-04-18T23:25:00.005+03:00

RTS sau Regional Training Seminary - Taking it home

Am să-ți vorbesc în cele ce urmează despre ce trebuie să faci acum, cât ești tânăr. Te sfătuiesc să-mi asculți sfaturile pentru că sunt utile și nu sunt deloc acele simple pălăvrăgeli gen "trebuie să fi muncitor" ș.a. Sunt proaspăt venit de la o conferință AIESEC, am făcut parte din organizare. Am avut onoarea de a lucra cu cea mai bună echipă din viața mea, oameni extraordinari ce la final m-au făcut să scot din mine și partea sensibilă. Cu greu devin sensibil, dar, azi s-a întâmplat să-mi curgă lacrimi când am terminat o muncă ce-a început acum trei luni de la zero. O echipă de nouă oameni, un lider extraordinar de optimist care te inspira incredibil de mult prin calitatea asta dusă la Incurabil. Rezultatul a fost ăsta, o conferință cu un număr mare de participanți organizată undeva aproape de Sibiu, la Rîu Sadu, cu o tematică super inspirată - The Stone Age, o acțiune menită să ajute membrii proaspăt intrați în AIESEC să-și aleagă drumul către una din cele mai frumoase experiențe din viața lor. S-a terminat, am pus lucrurile cap la cap, ne-am adunat și am văzut că noi chiar am făcut o treabă bună și că lipsitul de la cursuri, timpul pierdut, stresul ș.a. nu au fost în van. Așadar am să închei marea paranteză a acestei postări prin a felicita cea mai grozavă echipă de la inventarea cuvântului "Echipă" încoace!

Așadar, am să revin la subiect - cel legat despre viața noastră. Am să vă enumerez câteva din principiile mele pe care le-am căpătat și după care mă voi ghida de-acum încolo pentru mult timp.

1. Nu te plafona

E cea mai mare greșeală pe care-o poți face în anii tinereții, fi activ tot timpul, provoacă-te să scoți din capul ăla al tău tot ce-i mai bun, să stai degeaba e cel mai urât lucru pe care-l poți face acum. Mișcă-te! Mișcă-te pe tine și poți mișca munții din loc. La-nceputul facultății am făcut marea greșeală să mă plafonez. Mergeam la chefuri, veneam la 6-7 dimineața distrus în camera de cămin pentru ca mai apoi să merg la școală, să mă-ntorc și să o iau de la capăt. Nu am înțeles nimic din începutul vieții de student, asta până când am început să-mi dau seama că nu e bine ceea ce fac. Am început să învăț și să-mi iau tot ce-i mai bun din viața de student, am intrat într-un ONG, mi-am ales cei mai tari oameni de pe planetă să-mi fie prieteni, am învățat Jurnalism, Vânzări, Finanțe, Marketing, Resurse Umane, Lucru în echipă, Vorbit în public și lista poate continua, ceea e cel mai frumos este că le-am pus în practică pe toate și continui să fac asta. Știu cel puțin lucrurile de bază din toate și continui să le practic doar pentru faptul că nu m-am plafonat. Nu mai am nicio zi monotonă, totul e o continuă mișcare pentru mine și-mi face plăcere să continui asta. Să nu credeți că nu am viață personală sau chestii de genul, am chiar mai mult timp decât tine pentru a face ceea ce-mi place și asta fără să exagerez.

2. Anii ăștia nu-ți decid viitorul

Să nu crezi vreodată că dacă ai ales ca facultate de exemplu... Psihologie, cu asta vei fi nevoit să te ocupi toată viața. Sunt de părere că anii tinereții nu-ți decid viitorul, e o mare prostie să te gândești că drumul pe care l-ai ales la vârsta asta infantilă e cel pe care vei merge toată viața. Dacă vrei să faci asta, ia totul de la capăt și începe să faci lucruri noi, dacă tu vrei să devi antreprenor și facultatea sau alte lucruri sunt un impediment, lasă facultatea și ocupă-te de ceea ce vrei să faci. Dacă faci o facultate care, cu timpul se dovedește a fi nepotrivită, las-o și ocupă-te de altceva, viața e frumoasă, greșelile sunt ceva firesc și totdeauna va fi cineva lângă tine să te ajute s-o iei pe un nou drum, acum știu că e greu să crezi în așa ceva, dar asta depinde doar de cât de interesat ești de soarta ta, reține doar că anii tinereții nu sunt decisivi în viață decât dacă-ți place ție să consideri asta.

3. Ocupă-te doar de ceea ce-ți place

Îți place să stai mult timp cu prietenii? Ocupă-te de asta. Îți place... Fotbalul? Ocupă-te de asta. Fă ce-ți place, vezi ce și începe demersuri pentru a te ocupa de lucrurile importante pentru tine. Îmi place facultatea pe care-o fac, deși am multe îndoieli în privința asta uneori, îmi place să comunic mult, să joc baschet, să practic voluntariatul pe care l-am început încă din liceu. Când am nevoie de ceva am cel puțin doi prieteni care-mi sar în ajutor măcar cu un sfat. Am decis să mă ocup de ceea ce-mi place, e o listă lungă pentru că mie-mi plac multe lucruri și mă ocup de toate. Crezi că nu am timp liber? Ei bine, revin la ideea că am de două ori mai mult decât tine. - și scuze pentru repetarea obsedantă a cuvântului "place".

4. Bagă-ți mințile-n cap

Începe toate demersurile pentru a te maturiza. Mă chinui să fac chestia asta de ceva timp, mie nu-mi iese, dar încerc. Sunt în continuare un țăcan imatur care acționează fără să gândească. Am constatat că sunt probabil cel mai imatur elev din clasa mea și din AIESEC, unde, de curând sunt Vicepreședinte, de fiecare dată când e vorba de-o "boacănă" toate degetele sunt îndreptate către mine pentru că greșesc mult, dar am de fiecare dată resursele și înțelegerea necesară să o iau de la capăt. Dacă-i ceri cuiva o părere despre mine probabil va râde și va spune că-s nebun însă-ți va adăuga că sunt nebun în sensul bun al cuvântului. De ceva timp am început să-mi bag mințile-n cap, mă distrez de rup pământu', dar nu uit de responsabilități.

Postarea asta destul de obosită e dedicată tuturor studenților și tinerilor în general care vor să-și caute un drum, vreau să subliniez faptul că Facultatea nu este singurul lucru pentru care trăiești în viața studenției, tu trăiești pentru tine, acum pune mâna și gândește-te ce vrei să faci pe viitor, riscă să faci o prostie pentru că o ușă care ți se-nchide e acoperită de alte trei care se deschid.

Eu asta o să fac.

Scuze pentru calitatea scrierii mele, dar în ultimele 5 zile am dormit cât tu într-una

Să mă prezint

2010-04-10T16:19:00.008+03:00

Ăsta-s EU!

Permiteți-mi să mă prezint deoarece deși sunt un fel de mândru posesor de blog am descoperit că nu am făcut asta până acum. Mai e și faptul că identitatea mea reală începe să fie puțin afectată de cea virtuală - (am Facebook, HI5, Skype, nu cred că lista urmează să fie completată de Twitter).

Încep prin a vă spune că mă numesc Cobzaru Constantin-Ovidiu, m-am născut acum douăzeci de ani, și șaizeci și șapte de zile în Miercurea Ciuc într-o zi de 02.02 aproximativ ora 2 noaptea, de-aici intervine și faptul că doi este numărul meu norocos. Bălan este orașul pe care-l iubesc cel mai mult în lume, acolo am toți prietenii cei mai buni, familia mea și tot ce însemn EU. Un oraș deosebit de frumos aflat la Poalele Munților Hășmaș, o adevărată perlă pe harta României, perlă care, din păcate nu este exploatată corect.

Deși cifra doi este preferata mea, aceasta s-a dovedit a fi ghinionistă peste tot de-a lungul timpului. În școala generală am luat mai tot timpul Locul II, la olimpiade Locul II, Concurs Național Biologie, Locul II, concursuri Counter Strike(am participat la aproximativ 12, de 8 ori Locul II, odată Locul III, și de trei ori Locul I), anul trecut la Baschet, ați ghicit, Locul II. Uite așa am repetat expresia "Locul II" de cinci ori, problema e că dacă stau bine să mă gândesc cifra este de patru ori mai mare, dar nu-mi amintesc acum prea bine și celelalte domenii în care m-am băgat încercând să fiu cel mai bun. Așa a fost tot timpul, a existat cineva care-a venit și mi-a luat fața până anul trecut. Bănuiesc că ați auzit de Concursul Antidrog ce are loc anual, renumit pentru campaniile sale din licee și școli generale, tema de anul trecut a campaniei a fost "Deschide Ochii", aici am luat Locul I pe țară la secțiunea "Film Scurtmetraj", măcar aici mă pot lăuda cu ceva chiar impresionant.

Am vorbit prea mult despre mai mult sau mai puțin renumitele mele performanțe, să continuăm deci. Sunt un om corect față de cei din jur, devin incorect cu cei despre care știu că nu împărtășesc aceeași idee despre corectitudine cu mine, așadar dacă ești o persoană incorectă în general, te sfătuiesc ca atunci când mă vezi să nu mă bagi în seamă și să îți continui drumul prefăcându-te că nu mă vezi pentru că ești inexistent pentru mine. Și, da, chiar mă pot lăuda cu faptul că sunt un om corect.

Cum mă văd eu? Mă văd un om simplu, care încearcă să-i facă pe cei din jur să zămbească, reușesc de cele mai multe ori. Îmi place să ascult muzică la maxim și nu că aș vrea să transmit vreun mesaj despre mine ci doar pentru că așa-mi place mie, să fie la maxim. Îmi place să scriu când am inspirație, să vorbesc mult cu cei din jur, să joc jocuri PC, să joc baschet, să ascult muzică rock care neapărat trebuie să fie la maxim. Mai am și un ochi critic destul de dezvoltat, analizez și ascult foarte bine persoanele din jurul meu, am un respect deosebit față de toată lumea care mă respectă. Mai sunt totodată dezastruos de dezordonat, un adevărat dezastru economic - cheltui bani pe nimicuri fără să mă uit în stânga și-n dreapta. Mă autodeclar ca fiind un om simplu, corect, perseverent, critic și respectuos.

Cum mă văd ceilalți? Am strâns niște păreri, dând la un moment dat un test în cadrul AIESEC, de unde, din părerile celorlalți a reieșit că sunt o persoană ingenioasă și inovatoare, chiar m-a bucurat să aud asta mai ales fiindcă de mulți ani încerc să fac lucruri inovatoare și ingenioase, cred că-mi iese, ideea e că pe viitor prea să-mi câștig traiul exploatându-mi aceste două calități. Mai sunt prieteni care mi se plâng cum că aș fi arogant pe alocuri. Ei bine, nu mă consider, dar știți vorba aia “Dacă un om îți spune că ești beat e bine să iei seamă, dacă-ți spun doi asta, atunci, du-te acasă!”. Promit să lucrez pe viitor ca să-mi spăl acest punct slab. Mai sunt unii care consider că le-aș fi o sursă de inspirație, dar îmi place să zic că ar fi bine să-și găsească alte modele pentru că eu chiar nu merit să fiu urmat – nu am făcut nimic prea impresionant în viața mea.

Îmi place să mă distrez înainte făceam chestia asta mai des, acum m-am mai maturizat puțin însă continui încă să mai dau în extreme. știu că munca-i muncă și distracția-i distracție, nu le confund și am grijă să le fac pe amândouă. Momentan explorez Sibiul, un oraș foarte frumos posesor de Facultate de Jurnalistică, un cămin aflat pe malul râului Cibin – în care stau, un autobuz pe care scrie “1 Cimitir”, la fel cum Bălanul deținea probabil cel mai tare ONG din lume – pentru mine, numit Concordia, Sibiul are AIESEC – cea mai mare organizație de studenți la nivel global unde, de curând sunt vicepreședinte.

Cam ăsta-s eu, nu sunt vreun balaur cu două capete sunt un om cât se poate de simplu ce umblă cu tricouri personalizate pe stradă și care, consideră că toți din jurul său sunt norocoși doar pentru faptul că-l cunosc.

Sunt... Ovidiu!

Urăsc arbitrajele românești!

2010-04-09T08:58:00.010+03:00

Fotbalul românesc este clientul incompetenței crase din partea arbitrilor autohtoni. Renumite sunt fazele când cavalerii fluierului demonstrează că nu prea sunt cavaleri atunci când vine vorba de a-și practica meseria. Aceștia devin adevărate probleme deoarece se investesc o grămadă de bani în fotbal, zeci de mii de suporteri își pun speranțele în ei că echipa lor va fi evaluată corect. Ei, ce fac? Prin prestația lor jalnică demonstrează că nu au nimic din calitatea aceea denumită competență. A fi competent înseamnă a face treabă bună pe domeniul pe care ești specializat, și a avea ochi de vultur când vine vorba de-o greșeală, mai apoi pentru a-i găsi soluții, însă, problema e că în țara noastră nu se extirpă domeniul în sine, nu și problemele sale.

Aseară m-am uitat la Pandurii - Dinamo. S-a terminat 0 - 0. Lăsând din nou factorul subiectivității la o parte - sunt dinamovist de mic, mă declar scârbit de tot ceea ce a însemnat "arbitraj" la acest meci. De ce văd asta numai în România? Doar aici vezi acele renumite neevaluări corecte din partea arbitrilor. De ce numai aici avem cei mai orbi oameni? Nu cred că aceștia sunt plătiți să avantajeze o anumită echipă, nu cred că mai are curaj cineva după cazul Penescu care stă de un an în închisoare pentru că a dat mită unui arbitru, plus alți câțiva patroni de club și arbitri care stau după gratii încă de la sărbătorile pascale de anul trecut. Revenind la meci, în minutul 54, N'Doye aflat în poziție corectă primește pasă de a Torje. Senegalezul înscrie, dar golul este anulat pesemne că a fost Offside. Cei de la GSP au făcut analiza fazei și au descoperit ceea ce tușierul trebuia să facă la fața locului și anume că nu a fost Offside. Mai sus se poate observa clar că golul ce-a urmat după instantaneul de mai sus a fost perfect valabil, dar, vorba aia, aici suntem obișnuiți cu astfel de prestații de zeci de ani. De mulți ani, antrenorii de aici sunt nevoiți ca atunci când fac tactica meciului să treacă cu privirea și peste un potențial jucator în plus al adversarilor, înarmat cu un fluier și două cartonașe.

Un arbitru român primește în jur de 1000 de EURO pentru a face treabă bună și obiectivă într-un meci, dar degeaba, cu banii aceștia se poate introduce proba video și gata, scăpăm de arbitri și atunci avem parte de arbitraje corecte. Suporterii investesc timp și nervi, patronii bani mulți, jucătorii muncă asiduă până se lovesc de aceste ziduri care-i iau la mișto. Cum se poate ca un singur om să dea de pământ într-o secundă cu mii se speranțe, nervi, bani și muncă?

În străinătate nu vezi prea des așa ceva. Ai parte doar de cazuri speciale gen Fiorentina - Bayern de anul acesta, sau Chelsea - Barcelona de anul trecut când spaniolii au ajuns în finala Ligii Campionilor mulțumită unui arbitru norvegian al cărui nume nu mi-l amintesc și nici nu cred că vreau.

Propun introducerea probei video, însă nu oricum. Mi-aș dori ca fiecare meci să fie condus la centru de către cineva mai specializat chiar dacă vorbim aici de un computer ce va analiza toate fazele. S-a propus lucrul acesta mai demult și nu înțeleg de ce nu s-a acceptat asta. Sper ca pe viitor să se mai ia în discuție această temă și tot ceea ce-nseamnă "Cavaler al Fluierului" să fie înlocuit în absolut toate sporturile de către computere. Nu mai vreau să avem parte de acele renumite și de neuitat studii de caz gen Urs Meyer. Vă mulțumesc.

Bancuri

2010-04-06T16:35:00.003+03:00

Cui nu-i plac Bancurile? Țin minte că acum câțiva ani am participat la un concurs de spus bancuri și am luat locul întâi, ca premiu am primit o "Baba Cloanța" reprezentând mascota concursului. Am rămas mult timp întipărit în memoria celorlalți după ce-am mimat o căzătură în timp de spuneam un banc, dar, ce contează atâta timp cât iei Locul I și te-ai distrat. Bancurile cu prostii vi le pot spune face-to-face(și știu o grămadă), blogul îl rezerv pentru cele ceva mai mult sau mai puțin "culturale".

După un raid aviatic asupra Bosniei, albanezii sînt întrebaţi:

- De ce nu a participat Flota voastră Aviatică?

- Era bolnav pilotul…

Alinuţa era oarbă din naştere. Într-o zi, mama ei îi dădu o cremă şi îi spuse:

- Dă-te cu asta ca să poţi vedea.

- Mamă, mamă, nu merge!

- Alinuţa, ai uitat că azi e 1 Aprilie?

Un vierme îi spune prietenei sale:

- Dacă nu te măriţi cu mine, mă arunc în faţa găinii!

O bătrînă rîmă se confesează alteia:

- De 20 de ani trăiesc cu el şi abia acum am observat că este un şiret...

Maria către Ion:

- Unde mergi, Ioane?

- La cîrciumă.

- Atunci, ia bate-mă acu, că pe cînd vii, io oi dormi.

Ion o întreabă pe Maria:

- Mărie, ţie ţi-ar plăcea să fii bărbat?

Maria răspunde:

- Da, Ioane, da' ţie?

Ion şi Maria la restaurant:

- Ioane, aşa-i că nu-i frumos să-mi sug măseaua?

- Nu, fă!

- Atunci suge-mi-o tu!

Cică s-a descifrat mesajul de pe una dintre cutiile negre de la un avion care a lovit World Trade Center:

- Băi Funare, eşti sigur că asta-i Budapesta?

Cică Gheorghe Funar are Sânge de Ungur... pe bara mașinii.

- Tată, vreau să mă însor, zice Bulă.

- Cu cine?

- Cu Janos.

- Imposibil, Janos e ungur!

Ştiţi ce făcea Meşterul Manole cînd o zidea pe Ana? Body building!

Ajung atâtea că vă-nvățați! Cam asta faci când duci lipsă de inspirație.

O zi bună!

Poze cu mine

2010-03-14T23:23:00.003+02:00

Ce mai fac

Viața mea în poze, cam ce-am făcut în ultimu' timp pe-aici. Cam asta scrii când nu duci lipsă de inspirație și timp.

Băile Tușnad, Conferință AIESEC SprinCO

Chestiile astea le fac intenționat, bineînțeles

Faza cu "coarda", mi-am luat destul de multe înjurături de la șoferi, dar și aprecieri

Kitsch

Costi, Costi și iar Costi

Ziua mea, 20 de ani

Andre(i)a

Andreea

Irinuca și Costi(clă)

În sfârșit om serios

Celelalte sunt pe Facebook. Am un mare defect prin faptul că nu pot face o poză serioasă orice-ar fi, o fac intenționat bineînțeles. O zi faină în continuare!

360 Concept

2010-03-10T23:53:00.009+02:00

360Concept.ro

Este un site ce și-a pornit bazele din rândul a patru studenți. Cu ce se ocupă? După cum spune și titlul site-ului, cu Tururi Virtuale Interactive, Imagini Panoramice, Panorame Virtuale la 360 de Grade, Virtual Reality, Obiecte 3D și Web Design. Cu ajutorul acestui site ce oferă imagini 3D de-o calitate excepțională sunteți practic în mijlocul acțiunii, puteți viziona totul în timp real și nu numai. Acest site oferă o serie de alte servicii esențiale conceperii unui bun site ori punerea pe picioare a unuia.

Ce-mi place mie? Faptul că avem exemple de ceea ce poate face 360.ro, aveți aici mostre care arată cam ce lucruri excepționale pot face un grup de studenți puși pe treabă să-și pornească o afacere în acest domeniu. Serviciile oferite sunt dedicate exclusiv firmelor, însă oricine le poate folosi atunci când dorește să-și facă cunoscută imaginea pe internet într-un mod plăcut și bine ales. Imaginați-vă că sunteți în mijlocul unei camere și puteți viziona totul virtual ca și cum ați fi în mijlocul acesteia.

La rugămintea bunului meu prieten, Costi am zis că nu strică să fac puțină promovare și pe blogul meu unui lucru care chiar merită promovat, am să uit de factorul subiectivității și am să vă invit să vizitați www.360concept.ro. Iată mai jos un exemplu, o panoramă 360 ce ne prezintă Piața Mare din Sibiu.

Fii mulțumit de ceea ce ești

2010-03-04T13:54:00.004+02:00

Hai să-ți arăt ceva

Acum câteva zile mi-am permis marele lux de a mă destinde jucând puțin baschet. Mi-am luat un coleg de clasă și am pornit către Sala Transilvania dornici să ne mișcăm oasele parcă scârțâind de atâta lene. Începem încălzirea jucând contra unor "Bitangi" din liceu, mai apoi, mă cheamă un băiat să intru la el în echipă având nevoie de încă un om. Pe Claudiu, colegul meu nu l-au chemat datorită... Claudiu, mai lucrează la aruncarea de sub panou.

Jucăm de cinci minute, 3 vs 3 și se oprește un Golf lângă noi, iese din el un băiat(cam 1.75) care, doar prin prezența lui stârnește o mică gălăgie printre noi, mă opresc, îl analizez și continui(aș vrea să vă spun numele lui, dar l-am uitat).

Ce văd? Lui îi lipsea, întregul său braț, am zis că pur și simplu vrea să fie spectator, dar nu a fost așa. Un coechipier îl cheamă să joace cu noi, iar eu... What? În fine, intră în joc contra echipei mele, toți îmi spuneau să-l țin că joacă bine, dar am ținut să-i contrazic punându-i un capac de zile mari chiar dacă mă simțeam prost pentru că... vorba aia, eu am două mâini. Ceilalți au rămas uimiți, și el la fel pentru că.. vezi Doamne cam nimeni nu putea să-i facă asta. Dar nu a rămas așa.

A urmat pentru mine probabil cea mai bună lecție despre A FI MÂNDRU DE TINE AȘA CUM EȘTI din viața mea pentru că acest băiat ne-a dat înapoi tuturor o lecție de baschet extraordinară. Ne-a fentat, căpăcit la greu, a marcat din poziții imposibile minute întregi. Erau momente în care trei oameni nu puteam să-i facem față, se băga printre noi cum intră cuțitul în pâine. Îmi treceau prin cap tot felul de întrebări despre cum poate el să facă asta cu o singură mână, mai ales că baschetul mi se părea imposibil fără ambele mâini. Pentru el, tot respectul!

Mesajul meu este următorul, FIȚI MÂNDRI DE CEEA CE SUNTEȚI, materialul din care sunteți făcuți este unul extraordinar, există o infinintate de lucruri pe care le poți face cu corpul tău doar prin utilizarea acelei calități numite AMBIȚIE. Unii oameni se plâng că sunt puțini grași, slabi, prea scunzi, au fața plină de riduri(pe când alții nici măcar față nu au). Trebuie să încetăm în a ne plânge de ceea ce suntem, suntem norocoși doar prin faptul că suntem oameni normali. Folosiți exemplul de mai sus de fiecare dată când vreți să faceți ceva cu corpul vostru pentru că el este instrumentul cel mai important pe care-l avem în dotare, sunt unii care pot face cu o mână ceea ce nu puteți face voi cu două. Acum puneți mâna și aveți grijă de voi!

Goodbye

2010-01-07T13:52:00.002+02:00

La mulţi ani, mamă

Am ajuns acasă aseară pe la patru dimineaţa. Mi-am verificat mailul, am răspuns, am vorbit cu nu ştiu cine pe messenger şi m-am pus să dorm. Am dormit exact două minute, a început să zbârnâie soneria telefonului mamei ce trebuia să plece înapoi în Italia. Am sărit din pat direct în haine, i-am luat geanta mamei şi am condus-o până în Braşov, pe drum mă cuprindeau fel şi fel de gânduri despre faptul că e ultima oară când o mai văd anul ăsta. În sfârşit, am ajuns la destinaţie, i-am lăsat geamantanul, am pupat-o, i-am zis, simplu "Ne vedem la anul", după care mi-au sărit lacrimile din ochi, am întors repede capul şi nu m-am mai uitat înapoi, am început să merg din ce în ce mai repede spre trenul care mă aducea înapoi acasă, fără să îndrăznesc să privesc înapoi. Nu am vrut să mă vadă plângând pentru că mi-a spus de multe ori că ea nu m-a văzut plângând în viaţa ei, când eram mic abea schiţam un plânset asta pentru că ea-mi oferea tot înainte să-ncep să bocesc.

Am o problemă cu plânsul, nu pot să plâng indiferent ce s-ar întâmpla, nici nu mă pot imagina făcând asta, dar, astăzi am făcut-o. Deja a devenit o obişnuinţă, se-ntâmplă odată pe an, în gară la Braşov şi în luna Ianuarie, pe la început. E perioada când mama trebuie să plece în Italia ca să-mi poată oferi tot ce am nevoie pentru a-mi putea duce o facultate la bun sfârşit, a trăi şi a-mi cumpăra tot ce am nevoie.

Este cazul meu şi al altor sute de mi de adolescenţi din România. Ţara noastră continuă să facă parte din clubul popoarelor ce se deplasează în alte ţări pentru supravieţuire, poate cel mai urât aspect pe care-l avem şi nu e vina noastră ci a proastei gestiuni a mai marilor noştri. M-am săturat să tot dau vina pe ei pentru aia şi aia mai ales că şi noi avem o parte din vină, tăcem prea mult, suntem prea permisivi în faţa tuturor mârşăviilor ce au loc exact în faţa noastră, suntem cât se poate de imbecili, masochişti şi confuzi. Îţi mulţumesc române că taci, taci la orice, eşti bun la muncă cu braţele, dai din gură doar când vi beat acasă şi ai chef de scandal cu soţia(în unele cazuri şi soţul), dar când vine vorba de a da din gură în faţa unui om pe care-l consideri a îţi fi superior ori care face hoţii pe faţă, taci cu desăvârşire doar pentru că-ţi iei şi tu o bucată de nimic din toată afacerea. Române mai eşti şi un fraier că nu iei atitudine în faţa celor ce-ar trebui să facă tot posibilul să-ţi ofere un loc de muncă cu un salariu decent, o locuinţă şi siguranţa unui viitor bun. Sper ca generaţia tânără de azi să facă ceva pe viitor, mă alătur oricui vrea să ia atitudine.

Să nu credeţi că m-am enervat, gândul meu e încă la mama, îi mulţumesc pentru tot ce-mi oferă, chiar dacă mă simt prost uneori pentru că aş crede că cheltui banu' cu nechibzuinţă, ori că nu mă prea pricep la mulţumiri. În orice caz eu nu ştiu să mulţumesc nimănui pentru un ceva oferit, nu mă pricep deloc, rămân doar cu intenţia. Nu sunt bun nici la complimente, nici la dat şi nici la primit, cadouri, orice, mă simt prost când de ziua mea primesc un cadou pentru că nu ştiu cum să reacţionez şi mai ales când trebuie să ofer un cadou caut ore-n şir prin magazine pentru ca rezultatul să fie unul bun, îmi iese, dar totdeauna uit ceva, de exemplu azi am uitat că e ziua mamei pe 13 Ianuarie şi că trebuia să-i zic "La mulţi ani", Ovidiule... ameţit mai eşti.

Youtube Time

2010-01-05T22:20:00.013+02:00

Am aici o listă de chestii faine de pe youtube, le-am "furat" de pe la prieteni, dar nu cred că au ceva împotrivă cu chestia asta. Enjoy!

Joseph, beatboxer-ul Francez

10 Droguri

Nightwish - While your lips are still red

Emoticoncert - Mad World

Flute Beatbox - Inspector Gadget

Sibiu - Michael Jackson dance tribute

Evolution?

2010-01-05T12:44:00.007+02:00

Primatele de la Truda şi prostia incomensurabilă

Atunci când eşti într-un grup de idioţi, inteligenţa lasă loc pierzaniei, ultimul tău neuron se odihneşte liniştit, iar prostia devine incomensurabillă. Vorbesc aici de boii... pardon, băieţii de la trupa Truda, pe care acum ceva timp îi apreciam. Ce-i drept cântă fain, au talent sunt nişte rockeri daţi naibii, şi atât, totul până la comportament.

Am fost azi la Edi să-l vizitez pe patul de suferinţă după ce a căzut de la patru metri pe beton şi şi-a petrecut sărbătorile în spital, iar acum e într-o convalescenţă destul de distractivă pentru un om care era să moară. Stătea în pat cu un notebook şi râdea, am zis că vreau şi eu să mă uit, mi se afişează-n faţă un tip beat mort ce se uşura pe marginea străzii pentru a întâmpina tirurile ce intrau în Cluj. M-am enervat pe prostia tipului ăluia, ca să rămân mai apoi şocat că era un cântăreţ de la trupa Truda. Mai apoi, apar şi celelalte primate tatuate, ce se scălămbăiau în fundul gol pe lângă el şi râdeau pe seama nenorociţilor ce au avut tupeul să treacă cu maşina prin acea zonă. Toţi, beţi morţi şi cu vorbe gen "bă ***ă!" îmi aduc în minte imagini cocălăreşti. Ei sunt chiar mai prejos decât cocalarii, cocalarii măcar nu merg pe stradă să facă mişto şi să filmeze cerşetorii, nu le flutură bancnote de 10 lei la nas după care-i bagă în buzunar şi îi înjură pe respectivii cerşetori. Nu ştiu de ce le apreciam înainte expresiile de genul "S-o dat la Buna!, O vrut să-i bage hiriboiu' în şovârnoagă, Pupă, pupă moaştele" şi lista poate continua. Nu-mi vine să cred cât de infantil am fost să le apreciez mesajele şi cât de infantili sunt şi cei ce continuă să facă asta. Era o melodie în care specimenele din Cluj îşi arătau ura faţă de Becali, acum sunt sigur că George Becali e mai presus decât ei. OK, să zicem să eşti suficient de necopt încât să-ţi scoţi muşchii şi tatuajele la înaintare pe marginea străzii, să râzi de oamenii credincioşi ce merg la biserică, să iei în colimator pe vreun om care a făcut şcoală puţină, să-ţi baţi joc de un nenorocit care nu a avut norocul să facă bani, dar, de ce să postezi toate astea pe Youtube? De data asta Adi de Vito, Nicolae Guţă conduc cu 1 la 0. Îmi povestea o prietenă care-a fost la un concert că, idiotu'... pardon, solistu' vostru i-a rupt mâna unui băieţandru de 14 ani pentru că a avut tupeul să ceară nişte mărunţiş. Sunteţi ceea ce mă face să-mi fie ruşine de mine că ascult rock, măcar de nu aţi mai folosi acel accent ardelenesc tipic clujean, folosiţi măcar un accent mai cocălăresc pentru că aţi greşit adresa accentului folosit.

Mulţumesc Truda că m-aţi dezamăgit, ar trebui să vă trudiţi mai mult de-acum să evoluaţi, am să chem pentru voi echipa de prim ajutor pentru Neuroni, pentru resuscitarea lor, sunteţi... Varză! Aveţi nevoie de dovezi? Here it is.

The Deception

2010-01-02T12:40:00.005+02:00

Interviu cu Decepţia anului, Dinamo

La-nceput de an am avut ocazia să mă-ntâlnesc cu câţiva oameni de-ai lui Dinamo pentru un interviu, probabil cel mai important aspect al interviului este că toţi respondenţii au fost cât se poate de sinceri la interogaţiile mele. Mai mult ei au ţinut cu tot dinadinsul să-şi ceară iertare faţă de toată suflarea dinamovistă pentru titlul de "Dinamo, decepţia anului" pe care l-au câştigat întrucât intrăm în noul an şi nu e bine să ai datorii faţă de nimeni.

Ovidiu: Care este principalul vinovat pentru dezastrul lui Dinamo din 2009?

Borcea: Kskdlajijo dalkjsdawmn mdsa, dsaklşsjdalk, şas.

Ovidiu: Să-nţeleg să vă cereţi iertare faţă de toţi, veţi investi mai mulţi bani pe viitor şi veţi aduce jucători mai buni?

Borcea: Dk lksd dsalkl wew tkll, saklkdsal, sad.

Ovidiu: Aha, consideraţi că şi domnul Vasile Turcu are o vină majoră dar veţi trece peste acest impediment şi veţi colabora pe viitor mult mai bine, să vedem ce părere are domnul Turcu. Domnule Turcu, ce veţi face pentru ca echipa dumneavoastră să aibă un viitor mai bun?

Turcu: Jsdakj dsajkl, sadsa, dddaaa!

Ovidiu: Nu trebuie să vă enervaţi, deci, avem de-a face cu domnul Cătălin Botezatu, Mircea Solcanu şi multe forţe oculte, extraterestre, care nu vă lasă-n pace să faceţi treabă bună aici, ce altceva vă mai opreşte din munca dumneavoastră asiduă care este oprimată de intruşi?

Turcu: Kdsal, sadasdas dsadas tre tre qa, dsa.

Ovidiu: E bine că nu vă opreşte nimeni. Acum, să sperăm că suporterii vă acceptă scuzele, succes în continuare în demersul dumneavoastră de a încheia pace cu aceştia.

Urmează jucătorii

Ovidiu: Adrian Cristea care este numărul echipelor ce te-a ofertat ?

Cristea: Daaaak.

Ovidiu: Atât de multe? Poţi să-mi dai un indiciu despre cea mai tentantă dintre ele?

Cristea: Metallica, sdkjdsak, sada dsakj Salam, Salam, dsaiuoikj.

Ovidiu: IF Gransholms? Monstrul din Belarus? Nu-mi vine să cred! Ne vedem pentru un alt mic interviu la finala Champions League de anul viitor, succes şi cred că suporterii îţi vor accepta scuzele mai ales dacă pleci.

Ovidiu: Gabi Torje, ai planuri pentru noul an, ai avut probleme de-a lungul anului?

Torje: Asdsk wewq ytr rewt.

Ovidiu: Îmi pare rău că, colegii îţi zic "Piticul Porno", foarte urât din partea lor, şi din cauza asta nu-ţi poţi etala dribbling-ul tău ucigaş?

Torje: Uasa dsdsa, Bamboo, paparazzi, gagici, Audi, dsalkj ewq.

Ovidiu: Suporterii îţi vor răspunde pozitiv la scuze mai ales că au fost sincere.

Ovidiu: Dinozaurule, pardon... Claudiu Niculescu, ce planuri ai pe 2010?

Niculescu: Kdsae ewqe oiipoip dsadsa.

Ovidiu: Îţi pare rău că ai dezamăgit pe toată lumea şi planul tău este să agăţi ghetele-n cui în 2015? Ce părere au suporterii despre asta? Nu crezi că la o vârstă ca a ta de 33 de ani ar fi timpul să faci asta mai repede?

Niculescu: Lkj ewqwe ztr sdfds.

Ovidiu: E adevărat, suporterii te iubesc, mai ales pentru loviturile tale libere(din care nu a mai marcat din 12 Septembrie 2007), succes în continuare Claudiu, sper să deranjezi cât mai mulţi paianjeni pe viitor.

Ovidiu: Spaima sticlelor de vin, pardon... Gabriel Tamaş, cum vei acţiona în 2010?

Tamaş: Îsa wqwq tre tret, dsad, gtfhgfhgf.

Ovidiu: Îţi pare rău pentru tot, nu o să mai bei şi nu o să te mai baţi. Frumos Gabi, scurt şi la obiect, altceva?

Tamaş: Îîî, dsadas hhgfhgfhfg.

Ovidiu: Îl provoci pe Ionel Ganea la o partidă de box şi pe Marius Niculae la judo? Ştiu despre Ganea că bate bine arbitri, iar Marius Niculae a fost campion naţional la Judo, nu crezi că te-ai putea răni?

Tamaş: Ksdapoi dsadsa dfdsfds.

Ovidiu: O să le transmit provocarea cu cea mai mare plăcere, mulţumesc Gabi şi-ţi urez succes pe viitor.

Apare Nicolae Badea, omul care-ntârzie de obicei, se pune în faţa mea şi spune: Ovidiu, dsadasklj, ytrytr, vcvcvcvbvc daslkj ytrytr.

Ovidiu: Sunteţi gata să ştergeţi cu buretele tot ce-a fost urât, să participaţi mai mult la proiectul de aici şi să faceţi toate plăţile necesare pentru ca Dinamo să aibă jucători buni, un stadion frumos şi o bază sportivă de invidiat? Sunteţi sigur că vă veţi ţine de promisiune?

Badea: Isaodi dsada, gfdgfd, ztrztr, dsadsasadsa!

Ovidiu: Un an nou fericit şi pentru dumneavoastră, dar de ce plecaţi aşa de repede?

Badea: Am treabă.

Dinamo provoacă de doi ani încoace cele mai mari decepţii dintre toate echipele româneşti, de la pierderea titlului în 2009 până la escapadele renumite ale jucătorilor dinamovişti. Azi s-a şters totul cu buretele şi, cu toţii sunt pregătiţi să treacă-n anul nou cu zero datorii, atât pe plan financiar cât şi moral, să vedem totuşi şi răspunsul suporterilor.

Suporterii: **** Piticule, **** Borcea! Tamaş îţi mulţumim că ai plecat, ****! Torje, Piticu' Porno, lasă-ne, lasă-ne, Torje Piticu' Porno, lasă-ne! Cristea **** ********* ***** ****** ****** ****! Niculescu te iubim, că, ca tine nu găsim!

*interviul de faţă este pură ficţiune

Ţara lu' Adi de Vito

2009-12-30T15:53:00.005+02:00

Cea mai nouă propunere în materie de "An nou"

Strategiile de marketing românesc sunt cu adevărat uimitoare. Veţi păşi în anul 2010 alături de manelişti consacraţi ca Adi de Vito sau Nicolae Guţă. Am văzut ofertele televiziunilor româneşti pentru Revelion(a se verifica în special PRO TV şi Antena1), evenimentele încep cu show-uri comice, urmate de câteva lucruri mai pământeşti de anul nou cum ar fi concursuri, dansuri şi prezentări frumoase. Puntea dintre ani este urmată de manifestaţii ce au legătură cu sintagma "Voie Bună".

Prin voie bună a se înţelege manifestaţii manelistice. Nu strategiile de marketing ale mass-media mă fac să am o repulsie faţă de ce NU o să văd pe sticlă de Revelion ci faptul că ceea ce ni se prezintă este exact imaginea noastră, a românului într-un mod rău ales. Suntem ceea ce consumăm, românii consumă manele, iar televiziunile pentru a putea să-şi vândă produsul ne oferă ceea ce consumăm şi anume, Manele. E o ecuaţie logică şi simplă. Suntem un popor ce-şi plânge de dor şi jale că are duşmani, avem bani, femei şi maşini care este multe, iar, totodată suntem oripilaţi de societatea din jurul nostru care încearcă să ne renege zi de zi. Manele au o doză mare de paranoism, avem de-a face aici cu un produs pe care-l putem găsi la tot pasul şi este consumat în doze mari din nefericire. Cam asta suntem noi, un popor frustrat, care are duşmani şi, în acelaşi timp nu duce lipsă de bani, femei şi maşini scumpe. Şi acum, manelişti, să nu-mi spuneţi că, "Gusturile nu se discută" că aveţi toate şansele să vă faceţi de râs în faţa mea cel puţin.

Eu, unul, nu vreau ca prima imagine pe care o s-o văd în 2010 să fie cea a Piticului sărind şi emiţând de pe corzile vocale sunete ce nu-mi sunt mai dragi decât cele ale unui vânt tras de cine ştie cine. Mă opresc aici că am cam luat-o pe arătură. La mulţi ani şi Fără Număr!!

Un om de calitate

2009-12-28T15:12:00.006+02:00

Don Haskins şi atât

Am văzut filmul Glory Road, este povestea unei echipe de baschet pe nume Texas Western College Miners în anul 1966 condusă de Don Haskins antrenor de baschet, fost jucător care-a fost nevoit să-şi lase la o parte cariera din cauza unei accidentări. A început antrenoratul cu o echipă de fete, o scurtă perioadă, pentru ca apoi să treacă la o provocare mai mare, echipa colegiului Texas Western, un colegiu mic, minier, aflat undeva la graniţa cu Mexic, în El Paso, locuit de oameni cu origine mexicană şi cu foarte puţini oameni de culoare.

Don Haskins se mută împreună cu familia lui în căminul de băieţi al colegiului asta datorită lipsei de fonduri a minerilor. Avea un salariu mic, a fost nevoit să plătească din buzunarul său recrutările jucătorilor pentru noua sa echipă, a căutat sponsorizări şi a făcut muncă voluntară multă în timp ce-şi trăgea multe contestaţii pentru că a ales să caute jucători negri pentru echipă. Problema jucătorilor de culoare părea a fi una mare, oamenii din El Paso nu iubeau negrii, ei s-au arătat revoltaţi de aducerea în oraşul lor a unor oameni consideraţi drept cotropitori. Don Haskins a reuşit să adune şapte jucători, de pe străzi când mai era o lună până la turneul NCAA(vechea denumire a NBA-ului). Şi-a creat un lot de 12 oameni însă ducea lipsă în continuare de bani, fani şi resurse. Şi-a făcut intrarea frumos, victorii pe linie, prin asta şi-a câştigat respectul încetul cu încetul, punctul culminant fiind câştigarea finalei împotriva Universităţii din Kentucky cu scorul de 84 la 76.

Îmi place să aud asemenea poveşti. Exemplul său a intrat în Cartea Recordurilor Sportului, categorisit între primele zece performanţe din istorie. Ca să vă explic mai bine despre ce e vorba, este ca şi cum un antrenor neexperimentat ar lua o echipă din Liga a doua de fotbal din România şi ar ajunge să câştige cu ea Liga Campionilor. Don Haskins a devenit un mit în baschetul american, un profil ideal de antrenor care a călcat peste toate impedimentele pentru a-şi duce la bun sfârşit munca. Nu a vrut să renunţe nici măcar o secundă la visul său, a trebuit să-şi apere jucătorii în dese rânduri de rasismul celor din jur care considerau că nu dă bine să ai şapte negrii în echipă. A fost scuipat, ameninţat, a trebuit să fugă împreună cu elevii săi de furia unor fanatici rasişti care chiar au ajuns să bată un jucător, iar altora să le devasteze locuinţele şi lista poate continua.

După acea finală, toţi şi-au câştigat respectul cuvenit şi fiecare a luat-o pe drumul său. Unii dintre elevii săi au continuat cariere în baschet, iar apoi au devenit antrenori. Unul dintre ei s-a lăsat de baschet la scurt timp şi a devenit antrenorul second al lui Haskins în timp ce un altul a devenit detectiv. Don Haskins a continuat să antreneze până în anul 1999, timp de 32 de ani. A murit în anul 2008, mii de oameni s-au înfăţişat la înmormântarea sa, asta ca apreciere pentru un om ce-a fost un exemplu. Cu doi ani înainte de decesul său a ajuns pe Basketball Hall of Fame.

Noi, oamenii suntem doar nişte picături de ploaie în existenţa noastră, trăim puţin şi sperăm să facem ceva. Suntem doar nişte numere, un CNP asta până în momentul în care decidem să facem ceva extraordinar pentru ceilalţi. Îmi plac oamenii care refuză să creadă-n afirmaţia făcută de mine mai sus cum că suntem nişte simple cifre. Don Haskins nu a fost o picătură de ploaie la fel cum nici Michael Jackson sau Nicolae Dobrin nu au fost. Decideţi-vă acum ce vreţi să aduceţi nou omenirii sau vouă şi începeţi să faceţi demersuri de pe-acum pentru a duce la bun sfârşit ceea ce aţi început ca să nu spuneţi la sfârşitul vieţii voastre că nu aţi făcut nimic în timp ce-aţi trăit.

Cititorule, o zi faină să ai!

Too much sadness

2009-12-26T10:16:00.001+02:00

Prea multă tristeţe, haideţi să vă-nveselesc cu ceva

Am să vă povestesc în cele ce urmează câteva întâmplări ciudate din viaţa mea, consider că e prea multă tristeţe de la o vreme pe blogul meu.

Vara asta, am mers cu Andrei la bronzat, eram undeva în jurul orelor 6-7 după amiaza. Ne-am pus frumos la bronzat, am stat o bucată de vreme destul de lungă şi în timp ce discutam nu ştiam de ce se face din ce în ce mai frig. Stăteam cu faţa-n jos, la un moment-dat Andrei se ridică şi exclamă... "Băă tu vezi vreun Soare pe cer?!". Am început să râdem să ne prăpădim, noi stătusem la bronzat de aproape o oră fără ca să existe vreun soare pe cer.

Acum câţiva ani, eram gripat. Ştiam de nişte paracetamol pe care-l avea bunica, am luat două. Apoi, nu ştiam de ce mi se tot făcea somn, din ce în ce mai somn.. am dormit de neclintit timp de 18 ore pentru ca mai apoi să mă trezească bunica, să râdă de mine şi să-mi explice că am cam greşit blistenele de pastile, luasem pastile de dormit.

De ce mi-e frică de injecţii? Acum mulţi ani voiam să scăp de teza la matematică. Mi-am făcut un plan minunţios de a scăpa ea ea. M-am prefăcut că sunt bolnav, că vomit, etc. Mama m-a dus la spital, acolo medicul mi-a dat pastile şi antibiotice, dar, cum "vomitam" deseori, medicul mi-a prescris două săptămâni de injecţii, câte trei pe zi. Mama a luat marea decizie să meargă cu mine zi de zi la spital pentru injecţii. După ce am scăpat de ele, traumatizat şi şchiop de atâtea shot-uri, am mers la teză şi am luat nota 8, pentru ca mai apoi să mă-nbolnăvesc de adevăratelea şi încă urât de tot. De atunci chiar şi gândul la injecţii îmi face pielea găină, în plus am învăţat să nu mă mai prefac în viaţa mea.

Tot cu Andrei(dacă ar fi să scriu prin câte faze amuzante am trecut cu omu' ăsta, mi-ar lua vreo două bloguri). Ne plimbam pe stradă, aveam o gumă-n gură, am aruncat guma într-un stil aparte, unul, "fotbalistic", se dă guma afară din gură şi se loveşte cu piciorul, numai că acea gumă a ajuns pe faţa unui trecător ce se plimba cu prietena lui. Mi-am cerut scuze cu zecile în timp ce abea mă abţineam să nu râd, mai apoi am intrat într-o sală de calculatoare unde ne-am pus pe jos şi nu ne-am oprit din râs vreo douăzeci de minute, cei din sală credeau că râdem de ei şi atât de amuzaţi eram încât nici nu le puteam explica celorlalţi că de fapt nu ei erau subiectul cu pricina.

Aveam cinci ani, mă uitam la Tom şi Jerry. La televizor, era o fază în care Tom era băgat în cuptor de Jerry. Culmea pe pisica bunicii o chema Tom, şi mai culmea, cuptorul bunicii era deschis şi gata să înhaţe lemne. L-am prins pe Tom şi l-am băgat în cuptor pe post de lemne. Am închis cuptorul, îmi plăcea că sunetul scos de biata pisică era asemănător cu cel de la televizor. Când a apărut bunica ce venise de la fântână, Tom era deja prăjit, iar eu, mic fiind eram foarte încântat. Săraca bunică a scăpat găleata cu apă şi mi-a ţinut o "morală", destul de dureroasă, a fost singura oară când bunica mi-a aplicat morala "bătaia-i ruptă din rai" şi acum după 14 ani, îi dau dreptate, meritam.

Eram într-a şaptea, stăteam pe coridor şi puneam piedici trecătorilor. Mi se părea că urmează să treacă o figură familiară, un prieten din clasa a opta. I-am pus o piedică urâtă, dar spre dezamăgirea mea acea figură era faţa nedumerită a profesorului de fizică. S-a ridicat, mi-a ţinut o morală, mi-am cerut scuze şi nu am păţit nimic.

Cam atât, sper că v-a plăcut, am mai multe faze, dar pe care prefer să nu le scriu pe blog, dacă vreţi să le auziţi, Approach me. O zi faină să aveţi.

Români vs Unguri

2009-12-25T00:30:00.002+02:00

Veşnicul conflict interetnic din Harghita

Românii şi Ungurii din judeţul Harghita sunt două părţi ce se-nţeleg foarte bine însă, pe alocuri apar conflicte interetnice ce lasă cu gura căscată pe oricine ştie că suntem în mileniul trei. Mă refer aici la grupurile care fac tot posibilul să existe ură între cele două tabere, unelte ce curg la măsuri josnice utilizate pentru a le arăta celorlalţi că suntem cu mulţi ani în urmă, măsuri nervoase cum ar fi scrierea cu litere de-o şchioapă pe buletinele de vot, "Autonomia!", credeam că acest subiect s-a închis cu demult timp în urmă, dar, spre dezamăgirea mea încă mai trăieşte.

Azi dimineaţă vorbeam cu cineva pe messenger, Gizella. Mi-a exemplificat cum stă treaba în foarte multe locuri publice din judeţele Harghita, Covasna şi Tîrgu Mureş, mi-a dat un exemplu, e vorba de un mic conflict la care a fost nevoită să fie subiectul central al unei discuţii între unguri. Iată o mică parte din discuţie la care participanţii habar nu aveau că Gizella este pe jumătate unguroaică.

Gizella: şi crezând că-s româncă
Gizella: s-a pus să bârfească cu o tipă de pe-acolo
Gizella: culmea
Gizella: subiectul barfei mai eram şi eu

Cele două ţaţe, neştiind că Gizella ştie maghiară, s-au pus s-o bârfească în ungureşte pe motiv că aceasta a făcut greşeala capitală de a întârzia la coafor. Alt exemplu:

Gizella(la magazin): când mă aude aia vorbind româneşte imediat îşi schimbă atitudinea
Gizella: cum i-am vorbit în ungureşte, cum s-a făcut amabilă

Vorbim aici de rasism? Aş zice că asta se învaţă din familie, avem oameni ce sunt chiar educaţi, indiferent că ar fi români sau unguri, învăţaţi să urască "cotropitorii" ce-au avut marele tupeu să se nască în zona aceasta.

Cel mai culmea exemplu, eram în Germania, 1 Decembrie, eram un grup de 15 persoane printre care şi unguri. La un moment-dat în timp ce petreceam, o fată unguroaică(nu-i dau numele pentru că nu merită), stătea pe canapea, tristă, m-am dus la ea s-o întreb dacă o pot ajuta cu ceva, iar ea îmi răspunde că ţine DOLIU de ziua României, am preferat să nu o mai bag în seamă pentru tot restul zilelor petrecute acolo. Mă-ntreb, cum de-ţi poţi urî casa? Jerpelită aşa cum e, e casa ta, aici înveţi, ai un adăpost şi te dezvolţi. Cum de în mileniul trei avem de-a face cu asemenea manifestaţii antisociale atât din partea ungurilor cât şi a românilor(nu cred că are rost să spun ce fac şi românii).

Nu am nimic cu ungurii, ba chiar îmi sunt simpatici. Mulţi români urăsc ungurii şi recurg din păcate la gesturi neortodoxe cu scopul de a le arăta cine-i şeful în România. E păcat, iată încă un aspect la care suntem cu sute de ani în urmă, Acceptarea. Dacă nu-l putem accepta pe cel din jur, nu ne putem aştepta la a fi înghiţiţi la rândul nostru de UE, nu doar pe foaie ci şi din punct de vedere practic. Vrem respect, însă unde e partea în care ne respectăm pe noi înşine? Fac apel la Comunicare, este cea mai bună armă împotriva involuţiei sociale. Vă mulţumesc!

Birocraţia Românească

2009-12-24T00:44:00.001+02:00

Funcţionara frustrată, serviciile de carton şi calitatea românească

Avem în România o specie de cetăţean special, plin de ifose, frustrări şi nervi duşi la limita maximului. Este vorba de persoana care stă într-un birou şi aşteaptă să ii se pună întrebări. Are totdeauna dreptate, vrea întrebări exacte, răspunde scoţând un sunet asemănător cu cel scos de măgarul ce urmează a fi înhămat la căruţă, are un ton ameninţător şi cea mai de jos atitudine apărată de un geam termopan cu o deschizătură de câţiva centimetri. Este vorba despre Funcţionara de la Ghişeele Căilor Ferate Române. Mă declar scârbit de atitudinea ei. Se strâmbă la cei ce pun întrebări, pe alocuri nu se mulţumesc până ce nu înjosesc persoana ce-a cerut informaţii despre un tren, deşi e plătită să ofere informaţii, nu şi să ofere lecţii de conduită într-o relaţie "Prost" - Angajat Funcţionar CFR.

Ieri am ajuns în staţia Mediaş, acolo, la Casa I, undeva la ora 18:00, o salariată CFR a ţinut cu tot dinadinsul să o înjosească pe mama pentru că aceasta a avut curajul să o întrebe cum poate ajunge mai repede spre Izvorul Olt. Doamna Frustăcel a pornit un atac vehement împotriva mamei mele, aceasta se apropia de limita de a-i adresa injurii, exclamaţia oferită drept informaţie, primită de mama a fost: "Doamnă, aveţi tren de la Braşov la Tîrgu Mureş de la ora patru, nu ştiţi nici măcar atât?, De ce puneţi asemenea întrebări?" Frustăcel voia să mai facă o adăugare jignitoare, dar s-a oprit fiind atenţionată de o altă angajată CFR. Am vrut să-mi intru în rol pentru a-i cere explicaţii lui Frustăcel, voiam s-o am in colimator pentru asta, însă acest specimen a dispărut undeva în zona ghişeelor, Frustăcel consideră această zonă o fortăteaţă împotriva prostimii ce-i adresează întrebări.

Problema nu e Frustăcel ci Frustăceii. Avem mulţi. Ei se fac de râs şi în acelaşi timp ne fac de râs şi pe noi. Suntem traşi în jos de ei, cu câţiva ani buni, am putea evolua doar schimbandu-le atitudinea. La CFR angajările Frustăceilor nu se face pe bază de interviu, ar trebui să se lucreze la asta, ar putea creşte calitatea personalului şi Frustăceii s-ar diminua ca număr. Apoi, oamenii ăştia trebuie motivaţi cumva, cu exemple, în alte ţări personalul gărilor îţi mulţumeşte doar pentru că i-ai pus o întrebare, e vorba de etică, tact şi bun simţ faţă de consumator. Respectă-te şi vei fi respectat este sloganul CFR, unde este însă respectul din partea celor de promovează acest mesaj? Societatea Românească ar putea creşte prin fapte bazate pe respect reciproc şi faţă de ceea ce ne înconjoară, respectul este una din calităţile omenirii care ne face să ne deosebim de animale. Nu suntem animale, suntem fiinţe sociale, cu conştiinţă. Frustăceii vor să ne demonstreze contrariul propoziţiilor anterioare, nu-i lăsaţi să mai continue aşa. Vă mulţumesc!

O înâlnire deosebită

2009-12-19T10:21:00.002+02:00

Merită citit, un om, o sursă de inspiraţie

Aşteptam ieri trenul în gara Sibiului, stătusem cam de o oră pe treptele unor scări şi mă uitam spre peretele care afişa mersul trenurilor. Mai apoi, îmi apare în faţă o persoană cu chip straşnic, de culoare, foarte înaltă, cu un bilet în mână şi o privire nedumerită ce se uita spre acelaşi panou la care priveam şi eu. Bănuiam că e un jucător de la CSU Sibiu, dar nu ştiam care dintre ei, am zis să mă duc să-l ajut pentru că stătea acolo de minute bune şi părea să nu înţeleagă nimic.

I:Can I help you?
Roland: Yes, I need some help, I don't know nothing about this ticket.
I: You see, It writes here, Copşa Mică. there you must stop and wait for another train wich drives you to Cluj.
Roland: Ok, where do you go?
I: I will take the same train with you, but I will stop at next station after yours, so I can go with you.
Roland: Thanks, I would really want some help.
I: So, I guess you're playing basketball at CSU right?
Roland(începe să râdă): Yes, I am number 8, Calvin Roland.
I: Ok, I am Ovidiu, I guess you're the player who jumps up at every start of the game for the first attack.
Roland: Yes, that's because I jump more than the others. (râde din nou)

Am pornit către tren, Roland a observat că geanta mi-era prea grea aşa că mi-a luat-o şi a cărat-o el până în tren, de-acolo ne-am aşezat jos după care am început să vorbim. Era foarte uimit de peisajele din România, a rămas uimit când a văzut nişte oi păscând şi casele româneşti, era uimit de tot chiar dacă era în România din August, l-am întrebat cum de nu a văzut nimic din România până acum, după care mi-a spus că nu a văzut nici măcar Sibiul pentru că, jucând baschet, trei antrenamente pe zi a câte două ore, practic nu mai are viaţă personală ci vede doar baschet. De fiecare dată când vedea ceva românesc, urât, lucruri cum ar fi case şi fabrici dărăpănate îi spuneam sec: This is Romania. I-am mai explicat apoi că va trebui să aştepte următorul său tren mai mult de două ore pentru că acel tren va întârzia, m-a întrebat, de ce şi i-am spus din nou, aceeaşi frază, This is Romania.

I-am spus că sunt student la jurnalism, imediat după aceea a început să-mi dea sfaturi despre şcoală, cum să prezint un proiect, cum să mă pregătesc pentru el, de ce e şcoala importantă, etc. Îi răspundeam prompt, dar în gând îmi ziceam, "Cum de-mi dă mie un baschetbalist care ştie numai baschet sfaturi despre şcoală?", credeam că un om ca el a văzut doar baschet de la vârsta de opt ani de când a început, bănuiesc că profesorii l-au avantajat în dese rânduri pentru că era cel mai bun din colegiul său, mi-a mai spus apoi că el avea bursă la şcoala sa din Georgia, iar eu am crezut că el avea bursă doar pentru că era avantajat în faţa celorlalţi, am continuat să discutăm despre alte lucruri, chiar şi despre politică şi viaţă în general, asta timp de aproape două ore, a urmat apoi, staţia Copşa Mică, i-am dat biletul, mi-a lăsat un autograf pe care se afla semnătura sa şi un "#8". M-a salutat şi mi-a urat Sărbători Fericite şi a plecat mulţumindu-mi pentru micul ajutor pe care i l-am dat, mai ales că era prima oară-n viaţa lui când se deplasa cu un tren românesc.

După lungi ore am ajuns acasă, am citit ştirile sportive(asta fac zi de zi), după care am dat un search pe google să aflu ceva despre Calvin, am rămas de primul rezultat afişat, scria aşa: Impresionanta poveste a lui Roland Calvin. Am constat, citind că am stat lângă un om deosebit din toate punctele de vedere, un exemplu de demnitate şi ambiţie cum nu cred că am văzut prea des, citiţi ştirea de mai sus doar dacă nu sunteţi sensibili, mie chiar mi-a dat o licărire în ochi mai ales pentru faptul că l-am subestimat atunci când mi-a spus lucruri legate de şcoală şi de viaţă.

- Povestea lui impresionantă a fost si subiectul unei emisiuni a postului american de televiziune CBS.

- Avea doar câţiva anişori când o maşina l-a lovit pe stradă, iar părinţii lui nu au crezut că va supravieţui. Miraculos, după mai multe săptămâni de spitalizare, Calvin şi-a revenit şi nu a rămas cu niciun handicap în urma accidentului. Dorinţa sa de a trăi s-a transformat în voinţa de a reuşi în viaţă.

- După ce tatăl său a murit din cauza unui infarct, chiar în Ajunul Crăciunului, Roland a intrat la colegiu şi s-a angajat, devenind singurul susţinător al familiei, alături de mama sa, Joy Roland.

- Timp de doi ani, Calvin a dormit în vestiarul Colegiului Tehnic Aiken, unde învăţa. “Credeam că doarme pe la prieteni. Târziu mi-a spus că, de fapt, doarme în vestiar. Mă gândeam dacă îi este frig, dacă are cu ce se acoperi, daca are o pernă…”, povesteşte mama sa, plângând.

- "Seriozitatea sa şi dorinţa sa de a reuşi l-au ajutat să primească o bursă la colegiul VCU"

- La absolvirea colegiului, Roland Calvin a ţinut un discurs impresionant în care a spus că nu a renunţat niciodată pentru că a vrut să le servească drept exemplu fraţilor săi mai mici, să le demonstreze că poţi să ai success, în pofida tuturor necazurilor.

Am învăţat din asta câteva lucruri, în special să nu subestimez un om, o lecţie importantă pentru că eu chiar am marele defect a a subestima oameni uneori. Mai apoi, ambiţia, baschetbalistul cu care am vorbit minute bune chiar poate schimba oameni prin exemplul său, mi-a spus la un moment-dat că a fost accidentat timp de un an şi că a fost aproape să se lase din cauza asta de baschet, dar, a revenit.

Pe Calvin, nimic nu l-a putut dărâma, aşa a ajuns numărul opt al lui CSU Sibiu, subiect de reportaj CBS şi mai presus de toate un exemplu, merită să fiţi ca el, indiferent de ce vreţi să deveniţi în viaţă.

Calvin Roland, "No matter what I do, I keep my faith".

Volunteering

2009-12-12T12:54:00.000+02:00

Cum e să fi Voluntar

A fi Voluntar e ceva special, e o sintagmă, o etichetă care te face mai special în comparație cu ceilalți. Prin asta ești individul albastru din mulțimea de galbeni. Nu vei câștiga niciodată lichidități, niciodată! Vei fi recompensat însă cu mai mult de-atât. Te alegi cu o individualitate sculptată frumos, te vrei "freca" de alți oameni care-ți vor șlefui caracterul într-un mod impecabil, toate laturile frumoase îți vor fi scoase în evidență, iar cele ce nu-ți prea sunt puncte forte vor fi transformate în calități.

Cu asta te alegi! Pe lângă asta îți vei face o mulțime de prieteni, cu sutele, ei îți vor face fiecare zi mai frumoasă, îți vei crea legături care la un moment-dat se vor dovedi a fi utile, niciodată nu se știe când vei avea nevoie de un ajutor cât de mic, o vorbă bună, orice, toate astea nu vor întârzia să apară instantaneu. În momentul în care vei păți ceva și vei anunța o singură persoană, practic, vei mișca o masă întreagă de oameni pregătită să te-ajute.

Țin minte că am ajuns în spital acum un an, am făcut o operație de apendicită și nimeni nu știa că am ajuns pe masa de operație. Aveam la mine doar un telefon cu displayul spart și atât. Nu știam ce să fac, familia nu știa de mine, aveam o mână liberă și un telefon în ea. Știam un singur număr de telefon, era al unui prieten din Concordia, al lui Radu. Pe el l-am sunat imediat după operație. A răspuns, i-am explicat situația și a doua zi ghiciți ce... Familia mea, rudele și prietenii s-au afișat buluc la spital a doua zi să mă ajute. Primeam felurite lucruri impresionante și vorbe bune, telefonul îmi suna din oră-n oră, de fiecare dată cineva se interesa de soarta mea care de altfel se afla dinainte pe mâini bune. Îmi amintesc de Robi care a venit la mine chiar și cu un caiet cu un pix pe care mi le-adus la cererea mea, pentru a putea continua să-mi scriu articolele pe patul de spital însă nu am reușit să scriu decât unul, mă simțeam prea rău și nu puteam nici să merg măcar.

Cam asta e ideea, veți învăța multe lucruri impresionante, vei simți o satisfacție personală foarte mare știind că ai ajutat pe cineva sau că ai participat activ la un proiect de mari sau mici anvenguri, eu, unul am trăit zeci de experiențe de-a lungul a doi ani de voluntariat în Concordia. Întrând într-o asociație de voluntariat aștepți să ți se mulțumească pentru ceea ce faci, însă la sfârșit se ajunge ca tu să fi cel care mulțumește pentru că ți s-a dat ocazia să te desfășori. Mai nou, fac parte din AIESEC Sibiu, încerc aici să duc mai departe munca ce-am început-o acum doi ani, știu că voi învăța multe, de fapt am învățat o grămadă de lucruri până acum, timpul pe care-l investesc nu se compară cu recompensa morală pe care-o primesc înapoi. Am primit aprecieri multe în Concordia, exact acum 20 de secunde Kiss Laszlo a ținut să-mi mulțumească pentru ceea ce-am postat pe blogul asociației mai înainte. Am făcut destul de multe lucruri și blogul Concordiei a rămas cam singurul lucru prin care mai pot păstra legătura cu cei de-acolo, și, în același timp mă pot face util în continuare.

Vă mulțumesc pentru citirea postării, o zi faină să aveți!

We are the Champions

2009-12-12T01:35:00.000+02:00

Grupul Școlar "Liviu Rebreanu" câștigă Locul I la secțiunea de Film Scurtmetraj a concursului “Mesajul meu Antidrog”

Agenția Națională Antidrog i-a premiat pe foștii elevi ai Grupului Școlar „Liviu Rebreanu” din Bălan, Cobzaru Ovidiu și Balaban Mihaela cu Locul I la secțiunea Film Scurtmetraj în cadrul concursului “Mesajul Meu Antidog” organizat de ANA. Ei au fost îndrumați pe parcursul proiectului de Psihopedagogul liceului din Bălan, Laura Maior, ea afirmă că ideea ca Mihaela și Ovidiu să participe la concurs s-a născut într-o zi când se ocupa de o expoziție pe temă Antidrog pentru liceu acțiune sprijinită de Asociația Etnoculturală Concordia din care Ovidiu face parte, ea ține să-i mulțumească la final lui Ferencz Istvan, cameraman și editor de imagine la Kenala Sat pentru sprijinul oferit concurenților la montajul filmului, ajutor ce s-a dovedit a fi decisiv în declararea echipei câștigătoare.

Gala de decernare a premiilor a avut loc în București la sediul central al ANA, premierea s-a desfășurat sub egida Ministerului Administrației și Internelor, premiile au fost înmânate câștigătorilor de către Comisarul Șef, Maximilian Nicolae și de Sorin Ghinea, cei doi au ținut să-i felicite pe toți câștigătorii concursului atât la nivel liceal cât și gimnazial, “Păcat că s-au adunat azi aici doar 30% din câștigători, sperăm ca anul viitor să ne întâlnim în același cadru cu mult mai mulți”, a constatat Maximilian Nicolae denotă faptul că participarea la eveniment a fost una slabă. Cei doi câștigători s-au declarat încântați de premiile oferite de ANA, Mihaela Balaban spunând că se bucură că a câștigat, asta dovedind că Grupul Școlar Liviu Rebreanu a fost cel mai bun chiar dacă este vorba aici despre un liceu mic. Cobzaru Ovidiu, a mai adăugat că va persevera, iar la anul își va încerca norocul pe secțiunea de Eseu Literar a concursului, “Nu mă așteptam să câștigăm, dar e bine și așa, la anul mă voi prezenta la secțiunea Eseu Literar a concursului, sper ca fostul meu liceu să-și facă o tradiție începând de-acum în câștigarea unei secțiuni în fiecare an, am încredere în cei de-acolo, cunosc mulți oameni cu potențial și imaginație bogată în acel liceu, deci de inspirație nu se duce lipsă”.

Competiția s-a aflat la ediția a șasea, cât de curând se va lansa și următoarea ediție a concursului anual ce s-a bucurat de anul acesta de participarea a peste 12.000 de elevi pe șase secțiuni diferite pentru câștigarea premiilor puse-n joc.

I am the best!

2009-12-12T01:22:00.001+02:00

A doua oară-n viața mea, pe podiumul Național

S-a întâmplat prima oară acum cinci ani la Concursul Național de Proiecte de Mediu, undeva la Iași am luat locul 2 pe țară, ironia a făcut ca, chiar Sibiul să ia locul I pe atuncea. Vreau să vă vorbesc despre cum am luat locul I pe Național la Concursul "Mesajul meu Antidrog" la secțiunea FILM.

Se întâmpla acum vreo șapte luni când o colegă m-a bătut la cap zi de zi cu telefoane cum că ar vrea s-o ajut la un filmuleț, m-am băgat până la urmă. Rolul meu a fost cel de protagonist al filmului, pe scurt trebuia să mă comport ca un opioman de unde și numele filmului, "Jurnalul unui Opioman", au fost per total peste 12.000 de concurenți pe toate cele șase categorii de concurs. Atuurile noastre în fața celorlalți s-au legat de ideile bune ale echipei ce s-a ocupat de film și de Montajul excepțional făcut Ferencz Istvan cameraman la televiziunea Kenala-SAT, o platformă de mici dimensiuni.

Am pornit la festivitatea de premiere, la București acum trei zile(azi e 12 Decembrie) și ne-am ridicat premiul, mulțumitor, dar, se putea și mai bine, este vorba despre un aparat foto digital Nikon plus câteva cărți de calitate. Nu vreau să mai continui prea mult, țin să-i mulțumesc Laurei, un profesor extraordinar, lui Csabi, care se bucură de aceeași calitate. Colegei mele, Mihaela și nu în ultimul rând lui Ferencz Istvan.

Am putut demonstra împreună că un liceu de mici dimensiuni se poate strecura cu ușurință între marile școli românești doar prin idei spontane și bine exploatate, știu și sunt sigur că experiența asta îmi va fi de folos peste ceva timp. Ceea ce vedeți mai sus este varianta-articol a postării mele, cam atât și, Vă mulțumesc! :)

A small adventure

2009-12-01T11:47:00.001+02:00

Welcome to my life

Miercuri seara am pornit spre AMARA cu AIESEC, foarte bine pregătit nu am uitat niciun detaliu, mai puțin ceea ce era mai important adică Legitimația de Student. Am fost taxat undeva la Sighișoara cu o amendă, nu contează cât, bani care erau exact banii mei de cheltuială. În acel moment am spus că mi s-au stricat toate cele cinci zile ce urmau însă nu a fost așa fiindcă cei din jurul meu au sărit să mă ajute cu vorbe bune aproape instantaneu, a fost ceva frumos să văd atâția oameni încercând să mă consoleze și să-mi pună aceeași întrebare: Ai nevoie de ajutor? Țin să le mulțumesc doar pentru faptul că mi-au pus întrebarea asta.

Au urmat cinci zile bestiale, am învățat să mă descopăr la maxim, am ieșit alt om. AIESEC promovează niște activități extraordinare, înveți și te distrezi în același timp. Am dormit cinci ore în cinci zile și am adunat noutăți de neimaginat. O agendă zilnică consta în training-uri de 1-2 ore cu pauze de jumătate de oră în care puteai face ce-ți bătea capul, urmate alt training. Mi-am făcut o grămadă de prieteni din celelalte orașe, obiectivul meu a fost să-mi fac cinci prieteni însă am depășit cu mult această cifră. Noțiuni de Leadership, Coaching, Presentation Skills, Team Work, Sustainability, Public Speech, toate astea în cinci zile în care cuvintele de ordine au fost undeva legate de a învăța și a te distra în același timp. Seara, Party-uri nebune, nebune de tot, dacă vreți să vă povestesc, Approach me, totuși nu o să vă spun tot(ce rău îs, dar chiar nu o să vă spun).

La întoarcere, cum îs uituc de felul meu m-am găsit să-mi uit bagajul(care conținea și acte importante) în autocar. Delegația Sibiului mă aștepta, iar eu îmi căutam bagajul, le-am spus că nu am nevoie de ajutor și așa a fost. Am rămas impresionat de Costi, un coleg din AIESEC care deși era bolnav săracul, abea se putea ține pe picioare la auzul știrii că mi-am pierdut bagajul a sărit ca ars, a început să caute pe la toți șoferii din gară bagajul, cerea numere de telefon, vorbea cu lumea până când la un moment dat chiar mi l-a găsit, eram stupefiat că eu nu făceam nimic și el făcea totul pentru mine deși era distrus de bolnav. În sfârșit, au plecat cu toții, am rămas în Slobozia, am luat autostopul până în București și de-acolo trenul spre Sibiu, pe tren m-am întâlnit cu delegația Clujului, acolo am întâlnit câteva persoane cumsecade, am stat de vorbă cu ele vreo 5 ore pe subiecte legate de AIESEC Sibiu și Cluj, mai apoi am învățat de la un Clujean(Jesus), să dansez pe melodia Michael Jackson - Beat IT(Want a Demonstration?).

Cam asta a fost cea mai tare aventură de când am ajuns în Sibiu, vă spuneam într-o postare anterioară că nu m-am putut acomoda, după ce am scris-o, instantaneu elemente de Accomodation începeau să mi se afișeze, acum am o grămadă de prieteni aici, am învățat multe și ceea ce e cel mai important, am început să-mi fac temele, să învăț și să citesc cărți, sună promițător, Nu? :)

Azi e ziua!

2009-11-22T10:36:00.000+02:00

Să-nceapă Circul!

Dacă nu vă interesează cine este ALESUL poporului român pentru următorii cinci ani, începând din momentul ăsta închideți-vă televizorul, opriți-vă conexiunea la internet și deconectați-vă de la orice lucru care-nseamnă legătură cu lumea. Veți fi bombardat de analize, sinteze, chichițe, piulițe și gărgărițe.

În următoarele luni poporul român va fi divizat în trei părți, prima este constituită din noi, Prostimea ce-a fost dusă de nas ici-colo cu felurite porții de concerte în piețele centrale ale marilor orașe, Flyere, tricouri, fulare, șepci, brichete, calendare, ș.a. A doua parte, Presa care va face legătura între Prostime și Mai Marii noștri. A treia, Marii Noștri, cei aflați pe-o insuliță plină de bogății ca-ntr-o poveste, un loc unde stau doar cei mai buni dintre cei mai buni, singura problemă fiind legată de faptul că pe această insulă odată la cinci ani un om care are-n mână ciolanul cel mare trebuie să plece pentru a fi înlocuit de altul.

Cumpărați-vă pastile pentru dureri de cap va trebui să suferiți timp de multe zile, asta dacă nu întrerupeți legătura cu tehnologia. În locul unde mă așteptam mai puțin să dau de "simpatizanți" ai candidaților la Președinția României, adică pe Messenger am rămas șocat să văd zeci de Status-uri privitoare la "Alegeți-l pe ăla!", oameni ale căror bloguri nu credeam că vor fi impregnate cu aromă de Campanie Electorală stau acum și zac sub umbra unor bannere roșii, galbene sau portocalii, păcat că imparțialitatea este până la bani.

Cât despre a merge sau nu la vot, cel mai bine ar fi să dați click aici, e o postare mai veche scrisă de-a mea. CLICK

La final țin să fac și eu parte din calfa oamenilor pesimiști care vă spun că va trebui să mai stăm încă douăzeci de ani pe loc pentru că la asta ne pricepem noi, românii, la stat, și, fiindcă ne pricepem la STAT din toate punctele de vedere, deși vă bat la cap să mergeți la vot, eu o să fac ceea ce face toată națiunea românească de mulți ani încoace, o să STAU(pe loc) în cămin până în secunda în care se închid urnele. În concluzie, Mergeți la VOT, imaginea românului va fi cea de mai sus indiferent câți Președinți-experiment va schimba poporul român.

Cel mai urât Internet

2009-09-21T11:07:00.001+03:00

Cel mai naşparliu furnizor de internet

În micul nostru oraş avem câţiva furnizori de internet, primul, cel mai consacrat este după cum ştiţi Kenala SAT, mai apoi urmează Clicknet urmat de alţi câţiva.. mai mici. Cel mai slab este Blue*. Am să vă vorbesc în cele ce urmează despre calvarul prin care trec atunci când intru pe internet pentru că a devenit un chin să nu am pe ce să mă descarc atunci când mă trezesc dimineaţa şi trebuie să aştept minute-n şir pentru a mi se încărca o pagină şi asta nu de azi-mâine ci de aproape doi ani.

Greşeala mea: nu mi-am schimbat furnizorul. GreşeLILE lor: nu pot fi numărate. Am început cu pachetul de 256kb/s, bineînţeles sunt nişte protocoale care-mpart viteza, astfel utilizatorul rămâne cu vreo 30kb/s în timp ce alţi furnizori râdeau pe seama celor ce ofereau pachete mai mici de 1mb/s. Am zis că nu e deajuns aşa că mi-am mărit viteza la 512kb/s aceasta crescând ameţitor la 90kb/s. După câteva zile viteza scade la fel de "ameţitor" precum a crescut ajungând la 30kb costul fiind la fel ca cel de 90kb. Atunci când cer lămuriri mi se spune "trimit acum colegu' să rezolve", bineînţeles acesta nu mai apare. Imediat după ce plătesc abonamentul lunar viteza creşte câteva zile pentru ca în restul lunii să scadă iar. Asta nu e tot, conexiunea cade din 20 în 10 minute, consider prin asta picătura care-a umplut paharul. Deşi au servicii ce bat recorduri negative, imediat ce intri pe site-ul lor ţi se bagă-n faţă diferite metode de a le plăti serviciile, locaţii, orare de deschidere, ş.a. iar, mai jos apare acea publicitate pe care sper ca nimeni să n-o bage-n seamă la fel cum am făcut eu.

Viteză! Calitate! Siguranţă!

*****

- Cu ce ne lăudăm?

Răspuns: Internet de mare viteză.

* Service 24h din 24h

* Conectare prin fibră optică

* Metropolitan de 100mbps

* Suntem prima firmă ce a reuşit interconectare cu Brăila la nivel de 1Gbps

Viteză? Mă faceţi să râd! :))

Calitate? Pentru voi ar trebui scos cuvântu' ăsta din dicţionar.

Siguranţă? Dacă n-aş avea Antivirus şi Firewall bun, acum m-aş uita la televizor.

"Internet de mare viteză"? EMIGREZ!

Service 24h din 24? Nu veniţi nici ziua, darămite noaptea.

Conectare prin fibră optică? Măcar aici aveţi dreptate :))

În rest.. orice furnizor are Metropolitan de 100mb/s, iar o conexiune cu Brăila la nivel de 1GB/s poate realiza şi vărumiu' de 9 ani.

Vă mulţumesc pentru serviciile voastre de cacao, în DOOM-ul vostru, cuvântul "Calitate" ar trebui înlocuit cu "Faliment".

*Numele lor nu merită menţionat în lumea Internetului

Bancuri cu Chuck Norris

2009-09-18T00:13:00.000+03:00

Bancuri cu Chuck Norris

De ce în calendarul lui Chuck Norris se trece direct de la 31 Martie la 2 Aprilie?
Nimeni nu îl păcăleşte de Chuck Norris!

Chuck Norris nu poartă ceas. El decide cât e ceasul!

De ce doarme Chuck Norris cu lumina aprinsă? Nu pentru că îi e teamă de întuneric, ci pentru că întunericului îi e frică de el.

Chuck Norris nu va face niciodată infarct. Inima nu e atât de tâmpită să-l atace.

Chuck Norris joacă ruleta rusească cu pistolul plin. Şi câştigă mereu.

În loc de picături de ochi, Chuck Norris foloseşte sos picant.

Când Chuck Norris taie ceapa, nu plânge el, ci ceapa.

Chuck Norris nu are frunte. Ăla e doar al treilea său pumn.

Nu exista lesbiene. Doar femei care nu l-au cunoscut încă pe Chuck Norris.

Chuck Norris doarme cu perna sub pistol.

Chuck Norris a fost deja pe Marte, de aceea acolo nu există viaţă.

Chuck Norris nu poate să iubească, el poate doar să nu ucidă.

Chuck Norris strănută cu ochii deschişi.

Când merge la culcare, Bau-Bau se uita în dulap şi sub pat să nu fie cumva acolo Chuck Norris.

Chuck Norris a reuşit să numere până la infinit. De doua ori.

Chuck Norris poate să aplaude cu o singură mana.

Chuck Norris nu doarme. El aşteaptă.

Chuck Norris poate să dea foc la furnici cu lupa. Noaptea!

Chuck Norris a lovit odată un cal în barbă. Descendenţii acelui cal se numesc acum Girafe.

Chuck Norris s-a născut într-o cabană construită de el.

Chuck Norris a înghiţit odată un borcan de somnifere. L-au făcut sa clipească.

Chuck Norris donează regulat sânge la crucea roşie, dar niciodata al lui.

Chuck Norris a ars odată o pădure când facea experimente cu apa.

Când Chuck Norris face flotări, nu se ridică pe el, el impinge pământul în jos.

Chuck Norris e cunoscut pentru modestia lui, dar recunoaşte ca este a 8-a minune a lumii.

Tu trăieşti pentru că te-a lăsat Chuck Norris în viaţă.

Chuck Norris a înecat un peşte.

Chuck Norris s-a născut înaintea lui taică-său.

Chuck Norris se află acum în spatele tău...

Steaua - Dinamo

2009-08-30T23:27:00.000+03:00

Steaua-Dinamo, lupta cu numărul 121

Dinamo a învins Steaua în cea de-a 121-a întâlnire, o victorie dinamovistă meritată după cum spune şi selecţionerul României, Răzvan Lucescu. În minutul '26 Tamaş a împins o minge rătăcită prin careul roş-albaştrilor în plasa lui Tătăruşanu consemnând cel de-al 42-lea succes în favoarea câinilor. Partida a avut un incipit după cum se aşteptau majoritatea fanilor celor două echipe, fiecare echipă a jucat prudent speculând o eventuală greşeală a adversarului, iar ocaziile notabile începeau să se contureze, partida primea viteză şi se profila un meci spectaculos pe parcurs până în acel minut fatidic pentru apărarea lui Bergodi, '26, ce-a urmat a fost neplăcut pentru toată suflarea stelistă, trageri de timp, îmbrânceli, repingeri ale mingilor steliste fără adresă, totul în aşteptarea fluierului final şi a sărbătorii de după pentru câini.

În Steaua-Dinamo a câştigat cine a fost mai bun. Reuşeşte să câştige cel care foloseşte regulile jocului în favoarea sa, atât cele scrise cât şi nescrise, se pare că astăzi asta s-a făcut. Dinamo a făcut ceea ce-ar fi făcut şi Steaua în cazul în care ar fi băgat mingea-n aţe înaintea adversarului. Înaintea meciului mulţi ar fi pariat pe un 1 la 1 datorită faptului că ambele echipe au probleme în apărare însă s-a lăsat un aspect în urmă şi anume acela că într-un meci în care combatantele au probleme-n apărare va avea câştig de cauză echipa cu un atac mai bun şi viceversa asta deşi nu un atacant a înscris golul victoriei însă vorbim aici la general. Dinamo şi-a pus în joc pragmatismul său caracteristic, iar Steaua a încercat să exploateze puţinele momente în care câinii parcă uitau că mingea se află-n teren însă rezultatul final arată că steliştii nu au exploatat nimic.

Un meci frumos, cu încărcătură deosebită, ca de obicei nu la fel de spectaculos ca un Dinamo-Rapid unde media de goluri/meci este de aproximativ trei. De remarcat următorii jucători, Dolha, Scarlatache, Goian, Tamaş, N'Doye - Dinamo, Surdu şi Ghionea - Steaua. Echipa oaspete încununează o săptămână perfectă cu succesul întreprins astăzi, iar Borcea&Co. îşi freacă mâinile vicleneşte, Mission Acomplished.

Componenţa echipelor

Steaua: Tătăruşanu - Golanski, E. Baciu (Ninu '27), Ghionea, P. Marin - Szekely (Ochiroşii '62), Onicaş (Grzelak '46), A. Ionescu, Nicoliţă - Kapetanos, Surdu. Antrenor: Cristiano Bergodi.

Dinamo: Dolha - Scarlatache, L. Goian, Tamaş, Pulhac - Torje (Diabate '83), L. Rus, N'Doye, Ad. Cristea (Zicu '70) - M. Niculae (Dănciulescu '70), And. Cristea. Antrenor: Dario Bonetti.
Arbitri: Mauro Bergonzi - Simone Ghiandai, Michele Giordano (Italia).

Nottingham Forrest

2009-08-29T23:46:00.000+03:00

FC Nottingham Forrest, fiara fotbalului dintre anii 1978 şi 1980

Nottingham Forrest este singura echipă care a câştigat mai multe cupe ale campionilor decât titluri în campionat şi totodată singura câştigătoare a CCA ce nu joacă în prima divizie a ţării de provenienţă. Nottingham Forrest activează în prezent în liga a doua engleză loc unde se zbate în mediocritate din 1999 când a retrogradat. Au triumfat în CCA doi ani consecutiv în 1979 şi 1980 unde au învins în finală echipe ca Malmo FC şi Hamburg. Anul 1978 a fost consemnat drept singurul în care echipa engleză a câştigat campionatul Angliei asta-nsemnând şi accederea în CCA istoria ne arată că The Reds au explodat între 1978 şi 1980 apogeul fiind atins în finala de pe Santiago Bernabeu împotriva lui Hamburg pe care au învins-o cu 1 la 0.

Restul.. e tăcere, Nottihgham Forrest nu a mai confirmat timp de 11 ani reuşind totuşi să câştige două cupe ale ligii în 1989 şi 1990, acestea fiind şi ultimele trofee pe care şi le-a adjudecat. Palmarestul echipei roş-albe este următorul: 2 Cupe ale Europei, 1 Premier League, 2 FA CUP, de 4 ori Cupa Ligii şi după cum spuneam, de două ori CCA.

Istoria echipei a cărei oraş de provenienţă este infrăţit cu Timişoara se leagă în special de managerul Brian Clough, fostul fotbalist a condus echipa pe culmile performanţei timp de 28 de ani între 1975 şi 1993, fostul atacant de meserie a câştigat cu Nottingham toate trofeele pe care aceasta le are-n vitrină înafară de două FA Cup. Brian Clough, o legendă a fotbalului englez a marcat în cariera sa 251 de goluri în 274 de partide şi a activat pentru două cluburi în special pentru Middlesbrough pentru care înscrie 197 de goluri în 213 meciuri. Se retrage din activitate la Sunderland pentru care înscrie 54 goluri în 61 de meciuri pentru a îmbrăţişa cariera de manager. Prima echipă pe care o conduce este Hartepools United urmată de rivala de moarte a celor de la Nottingham, Derby County pe care Clough o conduce timp de 6 ani. După 6 ani petrecuţi la "Berbeci", face un popas la Brighton&Hove Albion şi la Leeds United, popas de durează doi ani pentru ca mai apoi să aleagă într-un final echipa cu care a ajuns la un moment-dat să stăpânească întreaga lume, Nottingham Forrest. GLORIE a fost cuvântul de ordine în oraşul Nottingham pentru mulţi... mulţi ani până în 1993 când Nottingham şi-a vândut "Bijuteria" numită Teddy Sheringham, lucru care l-a determinat pe Clough să renunţe la echipă şi totodată la cariera de mananger. Motivul, Nottingham începuse o perioadă de recesiune pe plan fotbalistic, iar vânzarea lui Teddy nu-l ajuta deloc să scoată echipa din impasul de avea să urmeze, după retragerea lui Clough, şi tânjind după anii de glorie, imaginea lui Nottingham de fiară rănită se accentua, iar aceasta avea să mai reziste timp de 6 ani în Premier League, a urmat retrogradarea în Championship.

Singura echipă care a căştigat două ligi ale campionilor şi se află în prezent într-o ligă inferioară ocupă locul 12 cu 8 puncte după 6 meciuri iar speranţele ca The Reds să promoveze sună a vorbe-n vânt, lucrul cel mai frumos care rămâne-n urma unui club atât de prestigios precum Nottingham Forrest a fost şi va rămâne ISTORIA.

Documentar

2009-08-14T02:15:00.000+03:00

Nostradamus 2012 documentarul ce ne spune că se apropie sfârşitul lumii

Cu toţii am auzit de Nostradamus, probabil imaginea cea mai semnificativă a profetului în general. Prezicerile sale s-au adeverit în mare parte, a prevestit încă din secolul al XVI-lea primul şi al doilea război mondial, descoperirea Americii, chiar şi Revoluţia din 1989 din România împreună cu multe alte acţiuni importante ale omenirii. Profetul francez este nevoit să codifice fiecare scriere sub ameninţarea ghilotinei fiindcă în perioada sa prezicerile erau considerate erezii de către biserică, iar împărtăşirea lor, publicului era pedepsită cu moartea astfel toate scrierile sale au avut nevoie de traducere minunţioasă din partea celor ce-au încercat descoperirea tainelor lor. Tocmai de aceea multe dintre catrenele sale au fost traduse sau interpretate greşit, însă, se pare că o traducere NU după cum afirmă mai multe elemente implicate în idee ce-i susţin ideea profetului, un catren spune ceea ce spun şi Mayaşii, Incaşii, Aztecii, chiar şi Egiptenii, încă din vremuri antice, şi anume că pe data de 21 Decembrie 2012, lucrurile în lume vor lua o întorsătură teribilă şi că omenirea va ajunge la extincţie.

Nostradamus a prezis uraganul Katrina, în medie, astfel de evenimente naturale catastrofice pentru omenire apar odată la o sută de ani, profetul ne spune că de data aceasta, pe 21 Decembrie 2012 forţa a sute de "Katrina" vor lovi Pământul în toate colţurile datorită unor schimbări ce au loc în galaxia Calea Lactee. O mică povestioară despre Nostradamus ne spune că acesta se plimba pe una din străzile oraşului său, Saint-Rémy-de Provence unde s-a întâlnit cu un călugăr catolic pe care l-a oprit pe stradă şi i-a spus "Sărut mâna, Papă", călugărul, după douăzeci de ani a devenit Papa Clemente al V-lea, Capul Bisericii Catolice timp de mulţi ani. Vorbele lui despre Decembrie 2012, ne sunt confirmate în documentar şi de anumite scrieri egiptene, aztece şi incaşe, mai apoi apare cel mai bun exemplu, calendarul Maya care se opreşte la data de 21 Decembrie 2012, la fel ca oracolele civilizaţiilor antice ce se opresc în această zi. Mayaşii au pus bazele astrologiei şi afirmă că în această zi la ora 11:11 GMT, Pământul se va alinia cu Soarele, asta ducând la o serie de evenimente catastrofale ce vor pune în pericol integritatea Terrei. Dacă veţi viziona documentarul puteţi viziona şi alte dovezi susţinute cu argumente mai mult sau mai puţin solide despre 2012. Nostradamus a făcut uneori şi preziceri eronate sau care au fost traduse greşit, însă ceea ce ne spune el despre aceste fapte este susţinut şi de alte elemente.

Documentarul merită vizionat chiar dacă, după cum sper Nostradamus se înşeală în totalitate când vine vorba despre Decembrie 2012/s-a făcut o traducere eronată/sfârşitul lumii despre care se vorbeşte va avea loc peste sute, mi, milioane de ani, fiindcă pe lângă ideea sa de bază ni se mai oferă şi alte informaţii despre astrologie, religie şi istorie ce ne pot fi de folos în cultura noastră generală. Nostradamus 2012 este distribuit cu licenţă gratuită. Pentru a-l descărca utilizând Torrent, click aici.

*nu cred nimic până nu văd

ZOB 2009

2009-08-10T11:05:00.000+03:00

Bilanţ zilele oraşului Bălan

M-am descurcat bine, la Baschet, la Counter-Strike mai puţin. Vineri au început calificările la CS, am picat într-o grupă dificilă unde-am şi pierdut primul meci, ne-am calificat mai apoi în finală după un baraj cu echipa Pocahontas. Am procedat la fel ca-n anii trecuţi, am dat numele echipei mele, Dirty Cheaters fiindcă îmi purta noroc, am crezut că avea să-mi poarte noroc în finală pentru a cincea oară însă nu a fost să fie, după ce mi-am dezinstalat cs din calculator imediat ce s-a terminat finala de anul trecut, am crezut că anul ăsta nu am slăbit cu mult, dar m-am înşelat amarnic, pierzând în finală la o diferenţă de scor imensă, a fost o umilire, în cea de-a patra rundă scorul pentru adversari a ajuns la 19 la 0 şi nu mai aveam ce face, a trebuit să renunţăm şi să ne felicităm concurenţii pentru Locul I meritat pe care l-au câştigat. A fost neputinţă din partea mea şi dovada că ar trebui să mă las definitiv şi irevocabil devenea din ce în ce mai solidă. M-am mulţumit cu titlul de "Jucătorul cu cea mai bună Acurateţe", având un scor de 26%, însă a fost doar de consolare.

La streetball, am fost 6 echipe, noi, Mr. BIG am început bine prin a câştiga primul meci cu un scor frumos de 15 la 7, mai apoi am jucat cu o altă echipă foarte puternică cu care am încheiat la egalitate, a doua zi a urmat iar un examen pentru că Roxana, coechipiera noastră a trebuit să plece la Timişoara şi eram nevoiţi să jucăm în doi oameni, dar, cu acceptul celorlalte echipe am înlocuit-o pe Roxana cu o altă fată, Claudia şi am ales destul de bine, fiindcă ea s-a mişcat la fel de bine ca Roxi în meciurile ce urmau. Cel mai decisiv meci, se făcuse 14 la 14, concurenţii noştri au băgat mingi peste mingi la fel şi noi, mare noroc am avut de aruncările de două puncte pe care Claudia şi Andrei le-au reuşit, eu, nu am putut să mişc absolut nimic, la scorul de 14 la 14 Andrei a luat mingea, am strigat la el "Throw!", el a aruncat şi... a intrat, a fost o uşurare, am câştigat meciul. A mai urmat apoi un meci cu All Stars, cei care-au luat locul I, ne-au învins cu 15 la 10, la câteva minute distanţă meciul cu Old Boys, decisiv pentru locul II, am crezut că ne va fi foarte greu, dar Andrei şi Claudia m-au contrazis prin aruncările lor de la două puncte, care intrau una după alta şi s-a terminat 15 la 6 în favoarea noastră. Astfel, echipa Mr. BIG, adică eu, Andrei, Roxi şi Claudia am luat locul II, and... Dude, We Showed Them!

În fond, asta e ideea ZOB, suntem o comunitate care se-ntrece an de an în diferite concursuri şi se distrează în acelasi timp, ne ştim cu toţii între noi, ştim ce putem şi ce nu, iar anul ăsta am aflat că nu mai pot să fac faţă unui concurs de Counter Strike fără antrenament prealabil, iar cât despre Streetball, sunt sigur că la anul s-ar putea să mai pot face faţă nici măcar unui meci de 15 minute.

As you said, "Dude, We'll show 'Em", I say, "Dude, We showed them!"!

CFR Călători

2009-08-06T12:16:00.000+03:00

Izvorul Oltului - Braşov, obligat să cumpăr un bilet şi jumătate

Pornesc la cinci dimineaţa spre Sibiu via Braşov, am tren din Izvorul Oltului spre Braşov, ajung la ghişeu şi urmează dialogul:

Funcţionarul: Unde doriţi să mergeţi?

Eu: Braşov, UN BILET LA JUMĂTATE DE PREŢ. (după care îi întind carnetul de elev pentru reducere)

Funcţionarul: E vizat?... Da, numai puţin. (acesta scrie în calculator datele problemei, după care spune), 16 Lei vă rog.

Eu(nedumerit scot o bancnotă de 100 RON şi nu spun nimic, îi întind bancnota crezând că nu am auzit bine)

Funcţionarul: Uitaţi aici, BILETELE, poftim restul, drum bun!(primesc două bilete, unul la preţ întreg şi altul la jumătate de preţ)

Eu: Dar AM CERUT UN SINGUR BILET, la jumătate de preţ!

Funcţionarul: Ba nu, ai cerut un bilet şi jumătate!

Eu: Am cerut un bilet la jumătate de preţ!!

Funcţionatul(irascibil): Ai cerut un bilet şi jumătate, e vina ta dacă nu şti să vorbeşti, Următorul!

Am rămas gură-cască, am zis că nu mai are rost să mă cert cu el pentru 10 lei, aşa că am dar biletul meu la preţ întreg altui om care era cu mine şi mergea tot spre Braşov, pentru că nu aveam ce face cu acel bilet. Iată încă o dovadă că funcţionarii români sunt de cea mai joasă speţă, nu faptul că am pierdut banii m-a enervat ci fapta, o faptă de rea intenţie este una care arată caracterul persoanei ce-o întreprinde, nu mă mir de ce se generalizează-n halu' ăsta cu privire la funcţionarii români, ale căror adjective nu sunt de cea mai bună natură, tot ce fac ei este să confirme faptul că sunt cei mai josnici, consider că nu mai are rost să continui.

Din nou, Dinamo

2009-06-18T14:12:00.001+03:00

Dinamo distrusă

După cum spuneam acum ceva timp, "Dinamo va pierde campionatul", aşa s-a şi întâmplat. Tot ceea ce s-a construit de-a lungul a doi ani s-a năruit în doar două meciuri, s-a consemnat dovada că o muncă asiduă în fotbal, în care s-au investit bani mulţi s-a dărâmat cât ai clipi din cauza neprofesionalismului unor fotbalişti, stângăcia unui antrenor şi incompetenţa conducerii. Suporterii au fost singurii care şi-au făcut datoria faţă de culorile alb-roşii.

Dinamo este în acest moment distrusă din toate punctele de vedere. Are stadion demn de ligile judeţene, bani puţini, datorii, jucători ce nu merită să joace pentru ea, prostie grasă din partea unora ce-şi târăsc hoiturile prin cluburi şi beau de sting, e măcinată de scandaluri şi contestată de suporteri. Unirea Urziceni a fost exemplul cel mai elocvent de cultură fotbalistică şi a arătat câinilor ce-nseamnă jocul pe teren, echipa lui Dan Petrescu a demonstrat că nu vorbele aduc rezultate, nu băgarea de seamă a unui pitic pe nume Turcu, nu nopţile pe care Tamaş and Company şi le-au petrecut prin cluburile/barurile/birturile bucureştene după fiecare rezultat pot aduce rezultate, nu jucătorii plătiţi cu sume exorbitante pentru fiecare minut de joc(fac aici referire la cazul Mitea, care a primit în jur de 500 de Euro pentru fiecare minut jucat! În timp ce Dănciulescu îşi dă sufletul pe teren pentru un salariu de trei ori mai mic), FOTBALUL SE JOACĂ ÎN TEREN acesta este mesajul pe care "Urzicaţii" l-au transmis lui Dinamo. Dinamo a atacat Urziceni tot campionatul sub ideea de "Sunteţi nişte Urzicaţi", echipa ialomiţeană a răspuns lui Dinamo prin mesajul "Fotbalul de joacă în teren" şi a demonstrat cu exemple gen stângul lui Varga ce-a expediat mingea-n poarta lui Dolha. Dinamo a venit cu argumentul poziţiei pe care-o ocupă acum în clasament în faţa Urzicaţilor, adică TREI. Din câte se pare cifra 3 domină întreaga existenţă fotbalistică a lui Dinamo în sezonul 2008-2009, avem doar TREI elemente la Dinamo care vor să facă lucruri bune şi reuşesc, însă cu TREI nu poţi face nimic acolo unde e nevoie de zeci, astfel, TREI a fost şi poziţia lui Dinamo în clasament. Primul este Nicolae Badea care investeşte, ştie ce-nseamnă Dinamo, e diplomat cu toţi, nu se aruncă-n discuţii fără motiv, tace şi face, intervine foarte bine atunci când numele lui Dinamo este pătat. Urmează Dănciulescu, căpitanul de drept al echipei, împreună cu Lobonţ sunt singurii jucători care pot dialoga cu suporterii. Mai apoi, al treilea om, Suporterii, singurii care au susţinut echipa tot timpul chiar şi când a pierdut campionatul şi care au înţeles că echipa lor e blestemată să nu scoată capul în lumea bună a fotbalului.

Dinamo este distrusă, acum, a venit acest Dario Bonetti, să vedem ce va fi, poate va salva ce mai rămâne de salvat. Va reuşi doar dacă vor pleca toţi acţionarii înafară de Nicolae Badea, împreună cu specimene gen George Blay(pretenţii prea mari de la un om aşa mic ca el), Lucian Goian(cel care va rămâne totdeauna fratele mai mic şi din cauza căruia Dinamo a pierdut un campionat), Bruno Simao(frecventează cluburi), Nicolae Mitea(salar mare, nu joacă nimic), Gabriel Torje(considerat la-nceput tânără speranţă, acum e speranţa cluburilor că le va face vânzări mai mari la Tequilla cu energizant), Silviu Izvoranu(nu joacă nimic), Osvaldo Miranda(să nu-l mai văd!) şi să nu uităm de Gabriel Tamaş care, slavă domnului a plecat. Dinamo are nevoie de jucători tineri(nicidecum de la echipa a doua), Stadion bun, doi investitori care vor să facă treabă şi care cunosc fotbalul şi, mentalitate nouă.

Până când cei din lista enumerată mai sus vor pleca şi se va produce o schimbare vă zic simplu: Susţineţii!

Sport

2009-06-03T16:18:00.000+03:00

Jump, Dinamo!

Bună seara, doamnelor şi domnilor vă prezint ştirile anuluiui 2025!

Echipa Dinamo Bucureşti a reuşit în premieră calificarea în grupele Ligii Campionilor în dauna formaţiei FC Ghuvueşti Petreşti, cele două echipe se aflau la egalitate de puncte în ultima etapă a campionatului, FC Ghuvueşti Petreşti s-a împiedicat în faţa echipei FC Crăcănaţi cu care a încheiat partida de acasă la egalitate, scor 1-1 în timp ce Dinamo a învins în deplasare echipa bătrânului Răzvan Lucescu, FC Braşov care se va retrage din cariera de antrenor sezonul acesta. Ultima oară când Dinamo a jucat în Champions League a fost în anul 1990, acum 35 de ani.

Antrenorul lui Dinamo, Gabriel Torje s-a declarat exaltat de această performanţă, el afirmă că a ajuns la un moment-dat să creadă că este vorba despre un blestem, fiindcă a fost aproape de a ajunge în Liga Campionilor cu Dinamo de 13 ori, nu a reuşit asta ca jucător, dar ca antrenor DA. Dinamo ar putea pica în grupe cu adversari mari ca Victoria Alverca, Morecambe sau Green Shoes United însă elevii lui Torje se tem de această perspectivă sumbră. Cel mai greu adversar pentru câini ar putea fi reprezentat de echipa lui Lionel Messi, Victoria Alverca, colosul care domină autoritar fotbalul internaţional, ajungând în cartea recordurilor neprimind gol de 37 de meciuri şi nemarcând mai puţin de 5 goluri/meci de 60, maşina de fotbal a celui recent declarat "Cel mai bun fotbalist din istorie" face furori în întreaga competiţie fotbalistică şi sunt şanse mari ca, Dinamo să-i dea piept în grupe. Tritical Ozon, tânăra speranţă a dinamoviştilor spune că următoarea misiune a câinilor este cea de a înscrie măcar un gol în cea mai importantă competiţie intercluburi fără a primi mai mult de 10/totalul de meciuri.

Şeful lui Dinamo, Cristi Borcea tocmai ajuns la venerabila vârstă de 60 de ani a declarat că în ultimii 20 de ani nu a dormit mai mult de patru ore pe zi. Borcea îi dedică calificarea răposatului Gigi Becali care l-a necăjit în decursul acestor mulţi ani după fiecare insucces în campionat, Borcea este bucuros că acum, Becali nu-l mai poate suna să-i spună "Miau, Miau, Miau" la telefon. Următoarea misiune roş-albilor este de a putea găsi un stadion pe care Dinamo să poată juca având în vedere că la "Arena" din Ştefan cel Mare singurele cârpeli făcute în ultimii 20 de ani au fost legate de schimbarea scaunelor din tribune, stadionul arată şi în acest moment exact la fel ca cel din 2009, în timp ce echipe ca FC Vaslui şi FC Smardoeşti şi-au finalizat lucrările la stadioanele subterane.

Până când Dinamo va ajunge vreodată în grupele Champions League vă invit ca-n fiecare an după ce veţi fi dezamăgiţi de eşecurile lor pe final, să vă resemnaţi cu gândul la expresia: Poate, la anu'!

Şcoala

2009-06-02T14:02:00.000+03:00

Practica RULES!

Teoria în dauna practicii este cea mai mare problemă a învăţământului românesc. Nu salariile mici ale profesorilor, nu absenteismul, NU şi NU şi NU. Acum că am avut ocazia să fac o comparaţie între o şcoală din Germania şi una românească rezultatul comparaţiei s-a dovedit a fi unul urât pentru şcoala românească. Şcolile româneşti bagă teorie pe gât, li se bagă cu pompa elevilor români teorie şi teorie şi iarăşi teorie. Cei mai norocoşi se dovedesc a fi elevii Şcolilor Profesionale şi Şcolilor de Arte şi Meserii. Aceştia au ocazia de a face practică şi de a-şi putea alege o meserie încă din primul an de şcoală. Noi cei ce am avut ghinionul(pentru că pentru mulţi poate fi socotit ghinion) de a lua Testele Naţionale şi de a intra la un profil unde se predă TEORIE, trebuie să ne găsim o vocaţie neapărat în primii ani de liceu, ghinioniştii ce nu au reuşit să-şi găsească o vocaţie după terminarea liceului rămân cu o diplomă de Bacalaureat în mână şi Capul Plin. Şcoala românească are încă un defect, nu reuşeşte să ajute elevii în a-şi găsi vocaţiile de viitor. Fiecare dintre noi ne pricepem la ceva, la-nceput fără să ştim. Misiunea şcolii, după opinia mea este de a găsi acel "ceva" în cazul fiecăruia, dacă aceasta nu reuşeşte să facă asta, cei talentaţi vor rămâne cu talentul şi nimic mai mult, pentru că nici măcar aceştia nu-şi pot descoperi un talent fără puţin ajutor. Prin Teorie nu poţi descoperi talente.

AICI, te plictiseşti la ore, indiferent cât de atent ai fi nu reţine nimic, trebuie să înveţi caiete întregi dacă vrei să ajungi ceva(şi nici dacă faci asta nu e sigur că vei putea ajunge ceva-n viaţă), stai şi-ţi asculţi profesorul, aştepţi pauza, te simţi strâns de pereţi, atmosfera e monotonă, ai vrea să participi, dar nu poţi, chiar şi cei mai buni elevi, cei ce "mănâncă" caietul nu pot face faţă atâtor ore de stat pe scaun, scris şi ascultat, ce să mai zic de cei ce se-nţeleg mai puţin cu şcoala, pentru care trezitul de dimineaţă devine un chin, statul la ore, o povară, plecatul acasă... o Bucurie, astfel apar problemele de absenteism, disciplină şi conduită.

ACOLO, făceam practică, patru ore pe zi(AICI, Teorie, 6-7 ore/zi), aveam instrumentele de lucru în mână, un panou pentru circuite electrice şi-ncepeam să Lucrăm. Era o Plăcere. Ne rugam de domnul maistru să ne lase să stăm în plus la ore, ca recompensă, dacă ne comportam bine(şi de obicei asta făceam), domnul maistru ne permitea să NU IEŞIM în PAUZĂ. O afirmaţie cam ciudată pentru cineva care nu a încercat un asemenea tip de învăţământ. NU exista cuvântul TEORIE decât în proporţii mici, cam 10%, practica era covârşitoare în dauna Teoriei. Ca să subliniez şi mai mult, la sfărşitul a 3 săptămâni de practică, domnul maistru a rămas impresionat de noi toţi, 15 la număr.

Vrem Practică, multă Practică, ore mai puţine şi promitem că nu vom mai chiuli de la ore, ne vom trezi de dimineaţă, vom fi mai disciplinaţi, iar în viitor vom întoarce serviciul chiar... ţării noastre. Investind în Practică, investeşti în viitor, poate că acesta este secretul succesului ţărilor mai breze decât noi. Uitându-ne la exemplele vestice, nu are rost să ne mirăm de ce sunt cu mulţi ani înaintea noastră, acestea investesc în viitor şi nu poţi investi în viitor băgând pe gât Subiecţilor felurite baliverne. Germania scoate forţă de muncă, palpabilă, tace şi face, România nu poate face faţă rigorilor evoluţiei scoţând Istorici, Geografi, vorbitori de latină, psihologi, preoţi, biologi, cunoscători ai gramaticii limbii române şi ai literaturii universale. Şcoala românească face un lucru bun, elimină pe cei ce nu se pricep la substantivele enumerate mai sus şi îi scoate la lumină doar pe cei mai buni, dar la ce folos dacă aceştia preferă să plece în străinătate pentru salarii şi condiţii mai bune... Adresez un mesaj mai marilor noştri, chiar dacă ştiu sigur că nu va ajunge niciodată la ei, măcar, încerc... Înlocuiţi, vă rog Teoria cu Practică, măcar cu 2% pe an, în felul acesta, în 20 de ani procentul practicii va fi egal cu cel al teoriei, iar în 40 de ani, îl va domina autoritar. Doar 2% pe an, cer prea mult?

Până când meciul Practică-Teorie va atinge un nivel 80%-20% în favoarea Gazdelor, vă zic simplu că: Meciul nu e încă pierdut!

PARODIE

2009-06-01T11:02:00.000+03:00

Giovanni Grandiosu'

Probabil cea mai tare parodie făcută vreodată pe internet împotriva curentului manelelor, urmăriţi aici episoadele.

Episodul 1, Prima întâlnire cu Dumnezeul manelelor

Episodul 2*, Întâlnirea cu barosanu_maffiot, acesta-i va preda taina manelelor

Episodul 3, Antrenamentul continuă

Episodul 4, Filmările videoclipului Giovanni Grandiosu' - Am Parfum de Derbedeu

Episodul 5, Povestea videoclipului

**Partea a treia este de fapt partea a doua, pe Youtube, o mică eroare din partea celui ce a postat.

Blog Ovidiu Cobzaru

Din nou despre ei

Google Plus vs Facebook

Martin Eden - Jack London

Tag the Flag - 25 Iunie, Sibiu

Participanţi ediţia 1 – Sibiu, 25 iunie 2011:

Detalii despre participanţi.

Omul

Poze cu Sibiu

Mândru că sunt român

7 Fantastics

Din ciclul "Prostia"

Despre sinuciderea Mădălinei Manole

Îți cauți loc de muncă? Fă față la asta

A mai făcut cineva asta?

M-am hotărât să devin cocalar

Sunt rapid

BANG ON!

FITS

Un mic demers

Postarea obosită

Să mă prezint

Urăsc arbitrajele românești!

Bancuri

Poze cu mine

360 Concept

Fii mulțumit de ceea ce ești

Goodbye

Youtube Time

Evolution?

The Deception

Ţara lu' Adi de Vito

Un om de calitate

Too much sadness

Români vs Unguri

Birocraţia Românească

O înâlnire deosebită

Volunteering

We are the Champions

I am the best!

A small adventure

Azi e ziua!

Cel mai urât Internet

Bancuri cu Chuck Norris

Steaua - Dinamo

Nottingham Forrest

Documentar

ZOB 2009

CFR Călători

Din nou, Dinamo

Sport

Şcoala

PARODIE