Mândru că sunt român
| Posted in 1 Decembrie , mândru că sunt român , România
Mândru că sunt român
Am să recomand postarea unui bun prieten al meu care se află acum în Polonia. Nu știu cum să dau share la link, dar postarea "Mândru că sunt român și nu, nu sunt patriot" - search for it poate să descrie cam exact ceea ce simt și eu atunci când vine vorba despre a fi mândru că ești român. Îmi pare bine că m-am născut în țara asta bună, rea, urâtă, proastă, așa cum o fi, ea este casa mea în care m-am dezvoltat, am crescut, am cunoscut oameni, prieteni, am trăit dezamăgiri, înfrângeri, victorii ș.a.
Ca român înveți multe din pricina faptului că ști că, țara ta nu este una din cele mai strălucite la diferite capitole legate de dezvoltare, putere de cumpărare, piață, inflație ș.a. dar privind latura plină a paharului pot spune că putem învăța multe lucruri din asta, cel mai de preț fiind cel că, indiferent de cât de prejos am fi trebuie să ținem capul sus, să țintim în locuri mai bine alese, să fim mai responsabili în viață ș.a. Mai știu faptul că avem un singur capitol la care ar trebui să lucrăm și anume factorul respectului. De ce am ales respectul ca aspect la care ar trebui să învățăm de la alte țări?
Am fost în Germania, țară care se află peste noi cam la toate capitolele înafară de materia cenușie(da, noi suntem cu teoria, ei cu practica, automat știm mai multe ca ei, dar nu le putem pune în practică). Acolo există respect pentru absolut orice. Dacă la noi vezi un coș de gunoi la fiecare 50m, acolo vezi unul la 1km și totuși e mai curat decât aici. De ce? Există respect. Acesta se află peste tot, funcționarii îți mulțumesc că le-ai pus întrebări, trenurile nu întârzie, nu poți merge cu nașul(ca să fac o aluzie și la corupție), oamenii sunt deschiși și prietenoși cu oricine, nu exită ură rasială și de etnie(cel puțin nu ca la noi unde chiar și dacă ești moldovean îți sare lumea la gât) și lista poate continua.
Ca să închei cu o notă frumoasă, sunt mândru că sunt român pentru că am învățat multe din greșelile țării mele, aici am crescut, învăț, dorm ș.a. Trăiesc într-o țară care are tradiții și spre surprinderea altora și le și păstrează. Mai apoi, scriind această postare am găsit printre gânduri și factorul la care trebuie să lucrăm, cel al respectului. Eu la asta am să lucrez și sper că și voi, ceilalți împărtășiți aceeași idee ca a mea. Mai sunt mândru că sunt român pentru că acum 58 de minute Emil Boc a inaugurat, după 6 ani de așteptări centura ocolitoare a Sibiului.
Postare de: Un optimist.
Esti shod! :D
Foarte bine, ai argumente bune. Ca mic pont, nu suntem mai prejos la capitolul ura. Daca mergi de 1 mai in Germania, ai sa vezi acolo ura fata de orientarea politica, fata de turci, tigani, evrei etc. Crede-ma ca au si ei cu ce se "mandri".
Diferenta intre noi si ei mi se pare ca vine de la factorul "eleganta". Ei pana si ura stiu sa si-o exprime fara sa fie tarani. Asta apreciez la ei, dar nu condamn nici romanii pentru ca mai au de invatat. Au fost alte conjuncturi istorice si mai ulte probleme care au derutat populatia in ceea ce priveste eleganta. Nu stiu, e doar o parere.. M-au apucat parerile acum.. :D
Oare chiar avem de ce să ne mândrim într-o asemenea măsură? Andrei Cornea are un articol interesant, unde, pe lângă problema pe care o ridică el, cred că ne poate răspunde intr-o oarecare măsură şi la problema cu mândria de care vorbim, în comparaţie cu alte neamuri. Poţi vedea articolul la adresa: http://www.romlit.ro/o_obsesie_maladiv
Dar, chiar dacă am aparţine celui mai de seamă popor, oare e justificată mândria în situaţia în care respectivul nu are nici cel mai mic rol în reuşita celuilalt? Mă pot eu mândri cu Brâncusi, Cioran, Eliade şi alţii dacă eu nu am contribuit cu nimic la opera lor? Eu pur şi simplu m-am născut român, de fapt e prea mult spus, mai degrabă, m-a născut român. Iar acest fapt e suficient pentru a-mi însuşi meritele celorlaţi?
Tot mai des văd că se mândreşte omul că e român şi mă întreb dacă chiar e bine lucrul acesta.
Spui bine aici. Noi ne mândrim cu Hagi, Nadia, Eminescu, ș.a., dar noi nu am contribuit cu nimic la opera și munca lor. Oare chiar avem cu ce să ne mândrim? E greu de găsit un lucru despre care ne putem mândri că suntem români și să fi muncit câtuși de puțin la el, însă, cred că o putem spune că suntem mândrii și fără a invoca cine știe ce "spirite" de demult adormite și pe care nu le-am ajutat cu absolut nimic.
Pai când afirmi lucrul acesta, când te mândreşti, pe baza cărui lucru te mândreşti? Oricând ne mândrim, avem la bază un lucru de care suntem mândri, că doar nu ne mândrim doar de dragul faptului în sine.
Şi mai e ceva. Această mândrie a românului, mândrie de cele mai multe ori falsă, îl împiedică să devină. Pentru că trebuie să ne conştientizăm propria situaţie şi abia apoi să putem avansa.
Dacă ar fii să spun un lucru pentru care sunt mândru că sunt român ar fi foarte greu să găsesc un motiv bun. Sincer să fiu, aici m-ai cam prins cu mâța-n sac. Postarea aceasta am scris-o pentru o campanie din Sibiu. O campanie prin care anumiți bloggeri din Sibiu scriau o postare cu titlul "Mândru că sunt român" în data de 1 Decembrie(a nu se înțelege totuși că sunt blogger). Am scris-o la invitația unui blogger(din ăla bun de data asta) care m-a îndemnat să scriu și, nu era neapărată nevoie să o fac din suflet ci, pur și simplu să caut motive.
Anyway, n-am să mai scriu nimic doar de dragul de a face cuiva pe plac. Mândru că sunt român, sunt, ce-i drept pentru că, până la urmă aici m-am născut și am crescut, dar, motive indubitabile și, cu care să mă mândresc și să mă bat în piept în fața tuturor nu prea sunt.
Sunt mândru că sunt român doar când văd un birocrat fain, un om al legii care spune NU corupției, un parlamentar care luptă pentru oameni sau un om foarte bun în ceea ce face care, acceptă să ajute țara noastră și să nu plece într-o țară străină și care chiar schimbă ceva.
Aici, în Sibiu cunosc destul de mulți oameni care, ar putea să schimbe multe lucruri în țări străine și care ar câștiga bani mulți din asta, însă, ei, acceptă să rămână în Sibiu pe un salariu cu care-și plătesc chiria, mâncarea și își întrețin familia și, mai pun niscaiva bani deoparte pentru cine ce asigurare. Ei pornesc proiecte pentru oameni aici, scriu proiecte, fac promovări, campanii, ș.a. ajută oamenii, ba chiar aduc oameni străini în Sibiu pentru a le ține training-uri elevilor de liceu pe diferite teme de dezvoltare personală, pentru ca aceștia să-și seteze alte valori în viață și pentru ca fiecare dintre ei să ajungă să vrea mai mult de la sine însuși.
Da, sunt mândru că sunt român când văd un om din ăsta și, îl ajut cu ceva, așa cum pot eu, printr-o promovare, un brainstorming, 2-3 zile de voluntariat, o prezentare la clasă, un training, teambuilding ș.a.
Acum m-am decis să fiu eu unul dintre ei, după ce am trecut prin diferite stagii de voluntariat. Am văzut că studenții mor cu dreptatea-n mână atunci când termină o facultate pentru că nu au făcut nimic practic pe timpul facultății, astfel, am deschis un ONG împreună cu 4 prieteni aici, în Sibiu pentru studenții de la Jurnalistică. PRIME se numește. Se ocupă cu advertising, scriere de articole, ziare, newsletters, training-uri, aduce specialiști PR, ș.a., e fain :d, și, urmează să vorbesc lumii despre el mai târziu. Pentru început am strâns alți 30 de studenți să fie membrii și urmează, mult mai mulți în toamnă, pe ei îi ajută mult, și, și pe noi :)
Tu, ești mândru că ești român? Dacă da? De ce? Dacă nu... tot de ce? :)
(am auzit despre tine, Robert Kovacs, Fane, Gyuri și Marius Lazăr vorbesc foarte fain despre tine) :)
Ieri am stat de vorbă cu un profesor universitar(care nu este, deocamdată doctor). Mă lăsase restant, dar nu despre asta voiam să vorbesc cu el.
Am vorbit cu el cam 30 de minute. Mi-a spus că are un salariu de 900 de lei pe lună și că stă de dimineață până seara la facultate și că, abea se întreține și că, are și o soție(și ea cu salar ce-i drept).
Mi-a spus că acceptă să lucreze așa pentru că-i place ceea ce face. Am rămas puțin stupefiat. Când văd un caz din ăsta.. nu prea mai sunt mândru că sunt român..
Din răspunsul tău deduc, în primul rând, că nu faci lucrurile pentru bani deşi cam asta ai dat de înţeles pe celălalt post, aşadar, nu mă lua în serios dacă ţi se pare puţin acidă afirmaţia mea de la începutul acelui comment.
Nu pot să fiu mândru decât de ceea ce reuşesc eu. Iar lăuda cu atât mai puţin, nu atunci când ştiu cât de multe nu ştiu.
De aceea ţi-am şi scris.
Profesorul tău face bine că ne onorează în cadrul sistemului de învăţământ. Însă faza cu 900 ron nu prea o cred pt ca şi asistenţii iau ceva banuţi, cred ca minim 1200-2000 iar profesorii ajung de obicei pe la 1000 de euro. Dacă nu are doctorat mai scazi 25% dar nici chiar aşa. Dacă nu mă înşel.
Mă bucur să aud că unii mă vorbesc de bine ceea ce înseamnă că sunt luat în serios. Asta contează mai mult decât că mă vorbesc de bine dar aşa pot să deduc asta.
Ca să nu ne lungim prea mult la comment-uri, putem vorbi pe messenger (id ca şi e-mail-ul dar yahoo) sau pe blogul Concordiei unde probabil că ai observat că încerc să chem lumea la discuţii dar e dificil doar prin mediul virtual.
Am să te add-uiesc, deși eu îs mai cu Facebook-ul. :d, dacă tot mi-ai permis :).
M-ai cam închis, am să mă gândesc puțin și am să revin cu un răspuns. Nu e dispută nicidecum, dar îmi plac chestiile astea.
Am observat că și pe Concordia ai provocat lumea să iasă la discuții, ceea ce e foarte fain pentru că-i antrenează puțin pe concordiștii, elevi de liceu care, pot să-și spună o părere, despre orice și să și-o susțină, chiar dacă e bună/rea. Lucrul ăsta chiar e de folos pentru că puținora li se oferă ocazia asta pe masă, eventual o pot obține doar dacă o caută.
O seară faină! Mă duc la TIFF că-i "De ce trag clopotele, Mitică", proiecție în centrul Sibiului. Or să fie cam 1000-1200 de oameni în centru :)
Atunci îţi doresc o seara plăcută. Am să îl sun pe frate-meu să aibă grijă de ordinea publică de acolo...:) (fratele meu e in Sibiu în poliţia comunitară, evident pt acelaşi motiv ca şi profesorul tău...